1 Portanto, convém-nos atentar com mais diligência para as coisas que já temos ouvido, para que em tempo algum nos desviemos delas. 2 Porque, se a palavra falada pelos anjos permaneceu firme, e toda a transgressão e desobediência recebeu a justa retribuição, 3 Como escaparemos nós, se não atentarmos para uma tão grande salvação, a qual, começando a ser anunciada pelo Senhor, foi-nos depois confirmada pelos que a ouviram; 4 Testificando também Deus com eles, por sinais, e milagres, e várias maravilhas e dons do Espírito Santo, distribuídos por sua vontade?

5 Porque não foi aos anjos que sujeitou o mundo futuro, de que falamos. 6 Mas em certo lugar testificou alguém, dizendo: Que é o homem, para que dele te lembres? Ou o filho do homem, para que o visites?

7 Tu o fizeste um pouco menor do que os anjos, de glória e de honra o coroaste, e o constituíste sobre as obras de tuas mãos;

8 Todas as coisas lhe sujeitaste debaixo dos pés. Ora, visto que lhe sujeitou todas as coisas, nada deixou que lhe não esteja sujeito. Mas agora ainda não vemos que todas as coisas lhe estejam sujeitas.

9 Vemos, porém, coroado de glória e de honra aquele Jesus que fora feito um pouco menor do que os anjos, por causa da paixão da morte, para que, pela graça de Deus, provasse a morte por todos.

10 Porque convinha que aquele, para quem são todas as coisas, e mediante quem tudo existe, trazendo muitos filhos à glória, consagrasse pelas aflições o Príncipe da salvação deles. 11 Porque, assim o que santifica, como os que são santificados, são todos de um; por cuja causa não se envergonha de lhes chamar irmãos, 12 Dizendo: Anunciarei o teu nome a meus irmãos, cantar-te-ei louvores no meio da congregação.

13 E outra vez: Porei nele a minha confiança. E outra vez: Eis-me aqui a mim, e aos filhos que Deus me deu.

14 E, visto como os filhos participam da carne e do sangue, também ele participou das mesmas coisas, para que pela morte aniquilasse o que tinha o império da morte, isto é, o diabo; 15 E livrasse todos os que, com medo da morte, estavam por toda a vida sujeitos à servidão. 16 Porque, na verdade, ele não tomou os anjos, mas tomou a descendência de Abraão. 17 Por isso convinha que em tudo fosse semelhante aos irmãos, para ser misericordioso e fiel sumo sacerdote naquilo que é de Deus, para expiar os pecados do povo. 18 Porque naquilo que ele mesmo, sendo tentado, padeceu, pode socorrer aos que são tentados.

1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Fapte 7:53.Gal. 3:19. prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice*Num. 15:30,31.Deut. 4:3;17:2,5,12;27:26. abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3 cum*Cap. 10:28,29;12:25. vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care*Mat. 4:17.Marcu 1:14. Cap. 1:2., după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a*Luca 1:2. fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea*Marcu 16:20.Fapte 14:3;19:11.Rom. 15:18,19.1 Cor. 2:4. mărturia lor cu*Fapte 2:22,43. semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite*1 Cor. 12:4,7,11. după*Efes. 1:5,9. voia Sa! 5 În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea*Cap. 6:5.2 Pet. 3:13. viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce*Iov 7:17.Ps. 8:4;144:3. este omul ca să-Ți aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, 8 toate*Mat. 28:18.1 Cor. 15:27.Efes. 1:22. Cap. 1:13. le-ai supus sub picioarele lui."

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu*1 Cor. 15:25. vedem că toate îi sunt supuse. 9 Dar pe Acela*Filip. 2:7-9. care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem „încununat*Fapte 2:33. cu slavă și cu cinste" din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru*Ioan 3:16;12:32.Rom. 5:18;8:32.2 Cor. 5:15.1 Tim. 2:6.1 Ioan 2:2.Apoc. 5:9. toți. 10 Se cuvenea, în adevăr*Luca 24:46., ca Acela pentru*Rom. 11:36. care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească*Fapte 3:15;5:31. Cap. 12:2., prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii*Luca 13:32. Cap. 5:9. lor. 11 Căci Cel*Cap. 10:10,14. ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt*Fapte 17:26. dintr-unul. De aceea, Lui nu-I*Mat. 28:10.Ioan 20:17.Rom. 8:29. este rușine să-i numească frați, 12 când zice: „Voi vesti*Ps. 22:22,25. Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda*Ps. 18:2.Is. 12:2. în mijlocul adunării." 13 Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: „Iată-Mă*Is. 8:18., Eu și copiii pe care*Ioan 10:29;17:6,9,11,12. Mi i-a dat Dumnezeu!" 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și*Ioan 1:14.Rom. 8:3.Filip. 2:7. El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca*1 Cor. 15:54,55.Col. 2:15.2 Tim. 1:10., prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții*Luca 1:74.Rom. 8:15.2 Tim. 1:7., erau supuși robiei toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene*Filip. 2:7. fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos*Cap. 4:15;5:1,2. și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18 Și*Cap. 4:15,16;5:2;7:25. prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.