1 Abre, ó Líbano,

as tuas portas para

que o fogo consuma os teus cedros.

2 Geme, ó cipreste,

porque o cedro caiu,

porque os mais poderosos são destruídos;

gemei, ó carvalhos

de Basã,

porque o bosque

forte é derrubado.

3 Voz de uivo dos pastores!

Porque a sua glória é destruída;

voz de bramido dos filhos de leões,

porque foi destruída a soberba do Jordão.

4 Assim diz o Senhor meu Deus: Apascenta as ovelhas da matança,

5 Cujos possuidores as matam, e não se têm por culpados; e cujos vendedores dizem: Louvado seja o Senhor, porque tenho enriquecido; e os seus pastores não têm piedade delas. 6 Certamente não terei mais piedade dos moradores desta terra, diz o Senhor; mas, eis que entregarei os homens cada um na mão do seu próximo e na mão do seu rei; eles ferirão a terra, e eu não os livrarei da sua mão.

7 Eu, pois, apascentei as ovelhas da matança, as pobres ovelhas do rebanho. Tomei para mim duas varas: a uma chamei Graça, e à outra chamei União; e apascentei as ovelhas.

8 E destruí os três pastores num mês; porque a minha alma se impacientou deles, e também a alma deles se enfastiou de mim. 9 E eu disse: Não vos apascentarei mais; o que morrer, morra; e o que for destruído, seja destruído; e as que restarem comam cada uma a carne da outra.

10 E tomei a minha vara Graça, e a quebrei, para desfazer a minha aliança, que tinha estabelecido com todos estes povos.

11 E foi desfeita naquele dia; e assim conheceram os pobres do rebanho, que me respeitavam, que isto era palavra do Senhor. 12 Porque eu lhes disse: Se parece bem aos vossos olhos, dai-me o meu salário e, se não, deixai-o. E pesaram o meu salário, trinta moedas de prata.

13 O Senhor, pois, disse-me: Arroja isso ao oleiro, esse belo preço em que fui avaliado por eles. E tomei as trinta moedas de prata, e as arrojei ao oleiro, na casa do Senhor.

14 Então quebrei a minha segunda vara União, para romper a irmandade entre Judá e Israel.

15 E o Senhor disse-me: Toma ainda para ti o instrumento de um pastor insensato.

16 Porque, eis que suscitarei um pastor na terra, que não cuidará das que estão perecendo, não buscará a pequena, e não curará a ferida, nem apascentará a sã; mas comerá a carne da gorda, e lhe despedaçará as unhas.

17 Ai do pastor inútil,

que abandona o rebanho! A espada cairá

sobre o seu braço e sobre o seu olho direito;

e o seu braço completamente se secará,

e o seu olho direito

completamente

se escurecerá.

1 Deschide-ți porțile*Cap. 10:10., Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii! 2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost*Is. 32:19. dată jos! 3 Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. 4 Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Paște oile*Vers. 7. de tăiat! 5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu*Ier. 2:3;50:7. se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice*Deut. 29:19.Osea 12:8.: ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță. 6 Căci nu mai am milă de locuitorii țării", zice Domnul, „ci, iată, dau pe oameni pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara și n-o vor izbăvi din mâinile lor." 7 Atunci M-am apucat să pasc*Vers. 4. oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase*Ţef. 3:13. din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare", iar pe celălalt l-am numit „Legământ". Și am păscut oile. 8 Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o*Osea 5:7. lună: sufletul Meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de Mine. 9 Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară să moară*Ier. 15:2;43:11., cea care are să piară să piară și cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!" 10 Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele. 11 Și când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele*Ţef. 3:12. Vers. 7. acelea de oi care au luat seama la Mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului. 12 Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!" Și Mi-au cântărit, ca plată*Mat. 26:15.Exod 21:32., treizeci de arginți. 13 Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă*Mat. 27:9,10. olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit!" Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. 14 Apoi Mi-am rupt al doilea toiag, Legământ, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia*Ezec. 34:2-4. și uneltele unui păstor nebun! 16 Căci iată că voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci va mânca din carnea celor mai grase și nu le va mai lăsa decât copitele! 17 Vai*Ier. 23:1.Ezec. 34:2.Ioan 10:12,13. de păstorul de nimic care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot și să i se stingă ochiul drept!"