1 Saulo, respirando ainda ameaças e morte contra os discípulos do Senhor, dirigiu-se ao sumo sacerdote 2 e lhe pediu cartas para as sinagogas de Damasco, a fim de que, caso achasse alguns que eram do Caminho, assim homens como mulheres, os levasse presos para Jerusalém. 3 Seguindo ele estrada fora, ao aproximar-se de Damasco, subitamente uma luz do céu brilhou ao seu redor, 4 e, caindo por terra, ouviu uma voz que lhe dizia: Saulo, Saulo, por que me persegues? 5 Ele perguntou: Quem és tu, Senhor? E a resposta foi: Eu sou Jesus, a quem tu persegues; 6 mas levanta-te e entra na cidade, onde te dirão o que te convém fazer. 7 Os seus companheiros de viagem pararam emudecidos, ouvindo a voz, não vendo, contudo, ninguém. 8 Então, se levantou Saulo da terra e, abrindo os olhos, nada podia ver. E, guiando-o pela mão, levaram-no para Damasco. 9 Esteve três dias sem ver, durante os quais nada comeu, nem bebeu.

10 Ora, havia em Damasco um discípulo chamado Ananias. Disse-lhe o Senhor numa visão: Ananias! Ao que respondeu: Eis-me aqui, Senhor! 11 Então, o Senhor lhe ordenou: Dispõe-te, e vai à rua que se chama Direita, e, na casa de Judas, procura por Saulo, apelidado de Tarso; pois ele está orando 12 e viu entrar um homem, chamado Ananias, e impor-lhe as mãos, para que recuperasse a vista. 13 Ananias, porém, respondeu: Senhor, de muitos tenho ouvido a respeito desse homem, quantos males tem feito aos teus santos em Jerusalém; 14 e para aqui trouxe autorização dos principais sacerdotes para prender a todos os que invocam o teu nome. 15 Mas o Senhor lhe disse: Vai, porque este é para mim um instrumento escolhido para levar o meu nome perante os gentios e reis, bem como perante os filhos de Israel; 16 pois eu lhe mostrarei quanto lhe importa sofrer pelo meu nome. 17 Então, Ananias foi e, entrando na casa, impôs sobre ele as mãos, dizendo: Saulo, irmão, o Senhor me enviou, a saber, o próprio Jesus que te apareceu no caminho por onde vinhas, para que recuperes a vista e fiques cheio do Espírito Santo. 18 Imediatamente, lhe caíram dos olhos como que umas escamas, e tornou a ver. A seguir, levantou-se e foi batizado. 19 E, depois de ter-se alimentado, sentiu-se fortalecido. Então, permaneceu em Damasco alguns dias com os discípulos.

20 E logo pregava, nas sinagogas, a Jesus, afirmando que este é o Filho de Deus. 21 Ora, todos os que o ouviam estavam atônitos e diziam: Não é este o que exterminava em Jerusalém os que invocavam o nome de Jesus e para aqui veio precisamente com o fim de os levar amarrados aos principais sacerdotes? 22 Saulo, porém, mais e mais se fortalecia e confundia os judeus que moravam em Damasco, demonstrando que Jesus é o Cristo.

23 Decorridos muitos dias, os judeus deliberaram entre si tirar-lhe a vida; 24 porém o plano deles chegou ao conhecimento de Saulo. Dia e noite guardavam também as portas, para o matarem. 25 Mas os seus discípulos tomaram-no de noite e, colocando-o num cesto, desceram-no pela muralha.

26 Tendo chegado a Jerusalém, procurou juntar-se com os discípulos; todos, porém, o temiam, não acreditando que ele fosse discípulo. 27 Mas Barnabé, tomando-o consigo, levou-o aos apóstolos; e contou-lhes como ele vira o Senhor no caminho, e que este lhe falara, e como em Damasco pregara ousadamente em nome de Jesus. 28 Estava com eles em Jerusalém, entrando e saindo, pregando ousadamente em nome do Senhor. 29 Falava e discutia com os helenistas; mas eles procuravam tirar-lhe a vida. 30 Tendo, porém, isto chegado ao conhecimento dos irmãos, levaram-no até Cesareia e dali o enviaram para Tarso.

31 A igreja, na verdade, tinha paz por toda a Judeia, Galileia e Samaria, edificando-se e caminhando no temor do Senhor, e, no conforto do Espírito Santo, crescia em número.

32 Passando Pedro por toda parte, desceu também aos santos que habitavam em Lida. 33 Encontrou ali certo homem, chamado Eneias, que havia oito anos jazia de cama, pois era paralítico. 34 Disse-lhe Pedro: Eneias, Jesus Cristo te cura! Levanta-te e arruma o teu leito. Ele, imediatamente, se levantou. 35 Viram-no todos os habitantes de Lida e Sarona, os quais se converteram ao Senhor.

36 Havia em Jope uma discípula por nome Tabita, nome este que, traduzido, quer dizer Dorcas; era ela notável pelas boas obras e esmolas que fazia. 37 Ora, aconteceu, naqueles dias, que ela adoeceu e veio a morrer; e, depois de a lavarem, puseram-na no cenáculo. 38 Como Lida era perto de Jope, ouvindo os discípulos que Pedro estava ali, enviaram-lhe dois homens que lhe pedissem: Não demores em vir ter conosco. 39 Pedro atendeu e foi com eles. Tendo chegado, conduziram-no para o cenáculo; e todas as viúvas o cercaram, chorando e mostrando-lhe túnicas e vestidos que Dorcas fizera enquanto estava com elas. 40 Mas Pedro, tendo feito sair a todos, pondo-se de joelhos, orou; e, voltando-se para o corpo, disse: Tabita, levanta-te! Ela abriu os olhos e, vendo a Pedro, sentou-se. 41 Ele, dando-lhe a mão, levantou-a; e, chamando os santos, especialmente as viúvas, apresentou-a viva. 42 Isto se tornou conhecido por toda Jope, e muitos creram no Senhor. 43 Pedro ficou em Jope muitos dias, em casa de um curtidor chamado Simão.

1 Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S'a dus la marele preot,2 şi i -a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să -i aducă legaţi la Ierusalim.3 Pe drum, cînd s'a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.4 El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care -i zicea: ,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?``5 ,,Cine eşti Tu, Doamne?`` a răspuns el. Şi Domnul a zis: ,,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti. ,,Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într'un ţepuş.``6 Tremurînd şi plin de frică, el a zis: ,,Doamne, ce vrei să fac?`` ,,Scoală-te,`` i -a zis Domnul, ,,intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.``7 Oamenii cari -l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.8 Saul s'a sculat dela pămînt; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, şi l-au dus în Damasc.9 Trei zile n'a văzut, şi n'a mîncat, nici n'a băut nimic.10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i -a zis într'o vedenie: ,,Anania!`` ,,Iată-mă Doamne,`` a răspuns el.11 Şi Domnul i -a zis: ,,Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă ,Dreaptă,` şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;12 şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, şi punîndu-şi mînile peste el, ca să-şi capete iarăş vederea.``13 ,,Doamne,`` a răspuns Anania, ,,am auzit dela mulţi despre toate relele, pe cari le -a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi cari cheamă Numele Tău.15 Dar Domnul i -a zis: ,,Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.``17 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, şi a zis: ,,Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S'a arătat pe drumul pe care veneai, m'a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfînt.``18 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi -a căpătat iarăş vederea. Apoi s'a sculat, şi a fost botezat.19 După ce a mîncat, a prins iarăş putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.20 Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.21 Toţi ceice -l ascultau, rămîneau uimiţi, şi ziceau: ,,Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Şi n'a venit el aici ca să -i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?``22 Totuş Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.23 După cîtva timp, Iudeii s'au sfătuit să -l omoare;24 şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să -l omoare.25 Dar într'o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu -l jos într'o coşniţă.26 Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.27 Atunci Barnaba l -a luat cu el, l -a dus la apostoli, şi le -a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i -a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.28 De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,29 şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să -l omoare.30 Cînd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.31 Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.32 Pe cînd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s'a pogorît şi la ceice locuiau în Lida.33 Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.34 ,,Enea,`` i -a zis Petru, ,,Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.`` Şi Enea s'a sculat îndată.35 Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s'au întors la Domnul.36 În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.37 În vremea aceea, s'a îmbolnăvit, şi a murit. Dupăce au scăldat -o, au pus -o într'o odaie de sus.38 Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să -l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.39 Petru s'a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.40 Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s'a rugat; apoi, s'a întors spre trup, şi a zis: ,,Tabita, scoală-te!`` Ea a deschis ochii, şi, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.41 El i -a dat mîna, şi a ridicat -o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le -a pus -o înainte vie.42 Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.43 Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.