1 I am the man that hath seen affliction by the rod of his wrath.
2 He hath led me and caused me to walk in darkness, and not in light.
3 Surely against me he turneth his hand again and again all the day.
4 My flesh and my skin hath he made old; he hath broken my bones.
5 He hath builded against me, and compassed me with gall and travail.
6 He hath made me to dwell in dark places, as those that have been long dead.
7 He hath walled me about, that I cannot go forth; he hath made my chain heavy.
8 Yea, when I cry, and call for help, he shutteth out my prayer.
9 He hath walled up my ways with hewn stone; he hath made my paths crooked.
10 He is unto me as a bear lying in wait, as a lion in secret places.
11 He hath turned aside my ways, and pulled me in pieces; he hath made me desolate.
12 He hath bent his bow, and set me as a mark for the arrow.
13 He hath caused the shafts of his quiver to enter into my reins.
14 I am become a derision to all my people, and their song all the day.
15 He hath filled me with bitterness, he hath sated me with wormwood.
16 He hath also broken my teeth with gravel stones; he hath covered me with ashes.
17 And thou hast removed my soul far off from peace; I forgat prosperity.
18 And I said, My strength is perished, and mine expectation from Jehovah.
19 Remember mine affliction and my misery, the wormwood and the gall.
20 My soul hath them still in remembrance, and is bowed down within me.
21 This I recall to my mind; therefore have I hope.
22 It is of Jehovah’s lovingkindnesses that we are not consumed, because his compassions fail not.
23 They are new every morning; great is thy faithfulness.
24 Jehovah is my portion, saith my soul; therefore will I hope in him.
25 Jehovah is good unto them that wait for him, to the soul that seeketh him.
26 It is good that a man should hope and quietly wait for the salvation of Jehovah.
27 It is good for a man that he bear the yoke in his youth.
28 Let him sit alone and keep silence, because he hath laid it upon him.
29 Let him put his mouth in the dust, if so be there may be hope.
30 Let him give his cheek to him that smiteth him; let him be filled full with reproach.
31 For the Lord will not cast off for ever.
32 For though he cause grief, yet will he have compassion according to the multitude of his lovingkindnesses.
33 For he doth not afflict willingly, nor grieve the children of men.
34 To crush under foot all the prisoners of the earth,
35 To turn aside the right of a man before the face of the Most High,
36 To subvert a man in his cause, the Lord approveth not.
37 Who is he that saith, and it cometh to pass, when the Lord commandeth it not?
38 Out of the mouth of the Most High cometh there not evil and good?
39 Wherefore doth a living man complain, a man for the punishment of his sins?
40 Let us search and try our ways, and turn again to Jehovah.
41 Let us lift up our heart with our hands unto God in the heavens.
42 We have transgressed and have rebelled; thou hast not pardoned.
43 Thou hast covered with anger and pursued us; thou hast slain, thou hast not pitied.
44 Thou hast covered thyself with a cloud, so that no prayer can pass through.
45 Thou hast made us an off-scouring and refuse in the midst of the peoples.
46 All our enemies have opened their mouth wide against us.
47 Fear and the pit are come upon us, devastation and destruction.
48 Mine eye runneth down with streams of water, for the destruction of the daughter of my people.
49 Mine eye poureth down, and ceaseth not, without any intermission,
50 Till Jehovah look down, and behold from heaven.
51 Mine eye affecteth my soul, because of all the daughters of my city.
52 They have chased me sore like a bird, they that are mine enemies without cause.
53 They have cut off my life in the dungeon, and have cast a stone upon me.
54 Waters flowed over my head; I said, I am cut off.
55 I called upon thy name, O Jehovah, out of the lowest dungeon.
56 Thou heardest my voice; hide not thine ear at my breathing, at my cry.
57 Thou drewest near in the day that I called upon thee; thou saidst, Fear not.
58 O Lord, thou hast pleaded the causes of my soul; thou hast redeemed my life.
59 O Jehovah, thou hast seen my wrong; judge thou my cause.
60 Thou hast seen all their vengeance and all their devices against me.
61 Thou hast heard their reproach, O Jehovah, and all their devices against me,
62 The lips of those that rose up against me, and their device against me all the day.
63 Behold thou their sitting down, and their rising up; I am their song.
64 Thou wilt render unto them a recompense, O Jehovah, according to the work of their hands.
65 Thou wilt give them hardness of heart, thy curse unto them.
66 Thou wilt pursue them in anger, and destroy them from under the heavens of Jehovah.
1 Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
2 El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
4 Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
6 Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7 M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9 Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
10 Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
11 Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
12 Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
13 În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
14 Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15 M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
16 Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
18 Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
19 ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
20 Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21 Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23 ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
24 ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
28 Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
30 să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34 Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35 cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
36 cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37 Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
39 De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
42 ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
43 În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
46 Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
48 Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
50 pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
51 Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
57 În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
65 Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``