1 Remember, O Jehovah, what is come upon us:
Behold, and see our reproach.
2 Our inheritance is turned unto strangers,
Our houses unto aliens.
3 We are orphans and fatherless;
Our mothers are as widows.
4 We have drunken our water for money;
Our wood is sold unto us.
5 Our pursuers are upon our necks:
We are weary, and have no rest.
6 We have given the hand to the Egyptians,
And to the Assyrians, to be satisfied with bread.
7 Our fathers sinned, and are not;
And we have borne their iniquities.
8 Servants rule over us:
There is none to deliver us out of their hand.
9 We get our bread at the peril of our lives,
Because of the sword of the wilderness.
10 Our skin is black like an oven,
Because of the burning heat of famine.
11 They ravished the women in Zion,
The virgins in the cities of Judah.
12 Princes were hanged up by their hand:
The faces of elders were not honored.
13 The young men bare the mill;
And the children stumbled under the wood.
14 The elders have ceased from the gate,
The young men from their music.
15 The joy of our heart is ceased;
Our dance is turned into mourning.
16 The crown is fallen from our head:
Woe unto us! for we have sinned.
17 For this our heart is faint;
For these things our eyes are dim;
18 For the mountain of Zion, which is desolate:
The foxes walk upon it.
19 Thou, O Jehovah, abidest for ever;
Thy throne is from generation to generation.
20 Wherefore dost thou forget us for ever,
And forsake us so long time?
21 Turn thou us unto thee, O Jehovah, and we shall be turned;
Renew our days as of old.
22 But thou hast utterly rejected us;
Thou art very wroth against us.
1 ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
7 Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
9 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
13 Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
14 Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
15 S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
20 Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult