1 The word that came to Jeremiah from Jehovah in the tenth year of Zedekiah king of Judah, which was the eighteenth year of Nebuchadrezzar. 2 Now at that time the king of Babylon’s army was besieging Jerusalem; and Jeremiah the prophet was shut up in the court of the guard, which was in the king of Judah’s house. 3 For Zedekiah king of Judah had shut him up, saying, Wherefore dost thou prophesy, and say, Thus saith Jehovah, Behold, I will give this city into the hand of the king of Babylon, and he shall take it; 4 and Zedekiah king of Judah shall not escape out of the hand of the Chaldeans, but shall surely be delivered into the hand of the king of Babylon, and shall speak with him mouth to mouth, and his eyes shall behold his eyes; 5 and he shall bring Zedekiah to Babylon, and there shall he be until I visit him, saith Jehovah: though ye fight with the Chaldeans, ye shall not prosper?

6 And Jeremiah said, The word of Jehovah came unto me, saying, 7 Behold, Hanamel the son of Shallum thine uncle shall come unto thee, saying, Buy thee my field that is in Anathoth; for the right of redemption is thine to buy it. 8 So Hanamel mine uncle’s son came to me in the court of the guard according to the word of Jehovah, and said unto me, Buy my field, I pray thee, that is in Anathoth, which is in the land of Benjamin; for the right of inheritance is thine, and the redemption is thine; buy it for thyself. Then I knew that this was the word of Jehovah. 9 And I bought the field that was in Anathoth of Hanamel mine uncle’s son, and weighed him the money, even seventeen shekels of silver. 10 And I subscribed the deed, and sealed it, and called witnesses, and weighed him the money in the balances. 11 So I took the deed of the purchase, both that which was sealed, according to the law and custom, and that which was open: 12 and I delivered the deed of the purchase unto Baruch the son of Neriah, the son of Mahseiah, in the presence of Hanamel mine uncle’s son, and in the presence of the witnesses that subscribed the deed of the purchase, before all the Jews that sat in the court of the guard. 13 And I charged Baruch before them, saying, 14 Thus saith Jehovah of hosts, the God of Israel: Take these deeds, this deed of the purchase which is sealed, and this deed which is open, and put them in an earthen vessel; that they may continue many days. 15 For thus saith Jehovah of hosts, the God of Israel: Houses and fields and vineyards shall yet again be bought in this land.

16 Now after I had delivered the deed of the purchase unto Baruch the son of Neriah, I prayed unto Jehovah, saying, 17 Ah Lord Jehovah! behold, thou hast made the heavens and the earth by thy great power and by thine outstretched arm; there is nothing too hard for thee, 18 who showest lovingkindness unto thousands, and recompensest the iniquity of the fathers into the bosom of their children after them; the great, the mighty God, Jehovah of hosts is his name; 19 great in counsel, and mighty in work; whose eyes are open upon all the ways of the sons of men, to give every one according to his ways, and according to the fruit of his doings; 20 who didst set signs and wonders in the land of Egypt, even unto this day, both in Israel and among other men; and madest thee a name, as at this day; 21 and didst bring forth thy people Israel out of the land of Egypt with signs, and with wonders, and with a strong hand, and with an outstretched arm, and with great terror; 22 and gavest them this land, which thou didst swear to their fathers to give them, a land flowing with milk and honey; 23 and they came in, and possessed it; but they obeyed not thy voice, neither walked in thy law; they have done nothing of all that thou commandedst them to do: therefore thou hast caused all this evil to come upon them. 24 Behold, the mounds, they are come unto the city to take it; and the city is given into the hand of the Chaldeans that fight against it, because of the sword, and of the famine, and of the pestilence; and what thou hast spoken is come to pass; and, behold, thou seest it. 25 And thou hast said unto me, O Lord Jehovah, Buy thee the field for money, and call witnesses; whereas the city is given into the hand of the Chaldeans.

26 Then came the word of Jehovah unto Jeremiah, saying, 27 Behold, I am Jehovah, the God of all flesh: is there anything too hard for me? 28 Therefore thus saith Jehovah: Behold, I will give this city into the hand of the Chaldeans, and into the hand of Nebuchadrezzar king of Babylon, and he shall take it: 29 and the Chaldeans, that fight against this city, shall come and set this city on fire, and burn it, with the houses, upon whose roofs they have offered incense unto Baal, and poured out drink-offerings unto other gods, to provoke me to anger. 30 For the children of Israel and the children of Judah have done only that which was evil in my sight from their youth; for the children of Israel have only provoked me to anger with the work of their hands, saith Jehovah. 31 For this city hath been to me a provocation of mine anger and of my wrath from the day that they built it even unto this day; that I should remove it from before my face, 32 because of all the evil of the children of Israel and of the children of Judah, which they have done to provoke me to anger, they, their kings, their princes, their priests, and their prophets, and the men of Judah, and the inhabitants of Jerusalem. 33 And they have turned unto me the back, and not the face: and though I taught them, rising up early and teaching them, yet they have not hearkened to receive instruction. 34 But they set their abominations in the house which is called by my name, to defile it. 35 And they built the high places of Baal, which are in the valley of the son of Hinnom, to cause their sons and their daughters to pass through the fire unto Molech; which I commanded them not, neither came it into my mind, that they should do this abomination, to cause Judah to sin.

36 And now therefore thus saith Jehovah, the God of Israel, concerning this city, whereof ye say, It is given into the hand of the king of Babylon by the sword, and by the famine, and by the pestilence: 37 Behold, I will gather them out of all the countries, whither I have driven them in mine anger, and in my wrath, and in great indignation; and I will bring them again unto this place, and I will cause them to dwell safely. 38 And they shall be my people, and I will be their God: 39 and I will give them one heart and one way, that they may fear me for ever, for the good of them, and of their children after them: 40 and I will make an everlasting covenant with them, that I will not turn away from following them, to do them good; and I will put my fear in their hearts, that they may not depart from me. 41 Yea, I will rejoice over them to do them good, and I will plant them in this land assuredly with my whole heart and with my whole soul. 42 For thus saith Jehovah: Like as I have brought all this great evil upon this people, so will I bring upon them all the good that I have promised them. 43 And fields shall be bought in this land, whereof ye say, It is desolate, without man or beast; it is given into the hand of the Chaldeans. 44 Men shall buy fields for money, and subscribe the deeds, and seal them, and call witnesses, in the land of Benjamin, and in the places about Jerusalem, and in the cities of Judah, and in the cities of the hill-country, and in the cities of the lowland, and in the cities of the South: for I will cause their captivity to return, saith Jehovah.

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea*2 Împ. 25:1,2. Cap. 39:1. an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar. 2 Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul și prorocul Ieremia era închis în curtea*Neem. 3:25. Cap. 33:1; 37:21; 38:6; 39:14. temniței, care ținea de casa împăratului lui Iuda. 3 Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă și-i zisese: „Pentru ce prorocești și zici: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată*Cap. 34:2., dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, și o va lua; 4 Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va*Cap. 34:3;38:18,23;39:5;52:9. scăpa de haldeeni, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură și se vor vedea față în față. 5 Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când*Cap. 27:22. Îmi voi aduce Eu aminte de el», zice Domnul. «Chiar dacă*Cap. 21:4;33:5. vă bateți împotriva haldeenilor, nu veți avea izbândă»’?" 6 Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 7 ‘Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept*Lev. 25:24,25,32.Rut 4:4. de răscumpărare ca să-l cumperi.»’ 8 Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: ‘Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l!’ Am cunoscut că era Cuvântul Domnului. 9 Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot și i-am cântărit*Gen. 23:16.Zah. 11:12. argintul – șaptesprezece sicli de argint. 10 Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă. 11 Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege și obiceiuri și pe cel ce era deschis 12 și am dat zapisul de cumpărare lui*Cap. 36:4. Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, în fața martorilor*Is. 8:2. care iscăliseră zapisul de cumpărare și în fața tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței. 13 Și am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: 14 ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisele acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!» 15 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iarăși*Vers. 37,43. se vor mai cumpăra case, ogoare și vii în țara aceasta.»’ 16 După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune: 17 ‘Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut*2 Împ. 19:15. cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat*Gen. 18:14. Vers. 27.Luca 1:37. din partea Ta! 18 Tu dai îndurare până la al miilea*Exod 20:6;34:7.Deut. 5:9,10. neam de oameni și pedepsești nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor după ei. Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic*Is. 9:6., al cărui Nume este Domnul*Cap. 10:16. oștirilor! 19 Tu ești mare*Is. 28:29. la sfat și puternic la faptă, Tu ai ochii*Iov 34:21.Ps. 33:13.Prov. 5:21. Cap. 16:17. deschiși asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să*Cap. 17:10. dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. 20 Tu ai făcut minuni și semne mari în țara Egiptului și până în ziua de azi și în Israel și printre oameni și Ți-ai făcut un Nume*Exod 9:16.1 Cron. 17:21.Is. 63:12.Dan. 9:15. așa cum este astăzi. 21 Ai scos*Exod 6:6.2 Sam. 7:23.1 Cron. 17:21.Ps. 136:11,12. din țara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni și semne mari, cu mână tare și cu braț întins și cu o mare groază. 22 Tu le-ai dat țara*Exod 3:8,17. Cap. 11:5. aceasta pe care juraseși părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere. 23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar n-au*Neem. 9:26. Cap. 11:8.Dan. 9:10-14. ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri! 24 Iată, șanțurile de apărare se înalță împotriva cetății și o amenință; cetatea va fi*Vers. 25,36. dată în mâinile haldeenilor, care luptă împotriva ei, biruită de sabie*Cap. 14:12., de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuți vezi! 25 Și totuși, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ți un ogor cu argint și pune și martori!», când totuși cetatea este*Vers. 24. dată în mâinile haldeenilor!’ 26 Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia astfel: 27 ‘Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul*Num. 16:22. oricărei făpturi. Este ceva de mirat*Vers. 17. din partea Mea? 28 De aceea, așa vorbește Domnul: «Iată, dau*Vers. 3. cetatea aceasta în mâinile haldeenilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și o va lua. 29 Haldeenii, care luptă împotriva cetății acesteia, vor intra, îi vor pune*Cap. 12:10;37:8,10;52:13. foc și o vor arde, împreună cu casele pe acoperișul*Cap. 19:13. cărora au adus tămâie lui Baal și au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. 30 Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor decât ce este rău*Cap. 2:7;3:25;7:22,26;22:21.Ezec. 20:28. înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor», zice Domnul. 31 «Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia din ziua când s-a zidit și până azi, de aceea vreau s-o iau*2 Împ. 23:27;24:3. dinaintea Feței Mele, 32 din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei*Is. 1:4,6.Dan. 9:8., împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului. 33 Mi-au întors*Cap. 2:27;7:24. spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învățat*Cap. 7:13., i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat. 34 Ci și-au pus urâciunile*Cap. 7:30,31;23:11.Ezec. 8:5,6. idolești în Casa peste care este chemat Numele Meu și au spurcat-o. 35 Au zidit înălțimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin*Cap. 7:31;19:5. foc lui Moloh*Lev. 18:21.1 Împ. 11:33. pe fiii și fiicele lor; lucru pe care nu*Cap. 7:31. li-l poruncisem și nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.»’ 36 Și acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta, despre care ziceți: ‘Va*Vers. 24. fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă’: 37 ‘Iată, îi voi strânge*Deut. 30:3. Cap. 23:3;29:14;31:10.Ezec. 37:21. din toate țările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în*Cap. 23:6;33:16. liniște acolo. 38 Ei vor*Cap. 24:7;30:22;31:33. fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. 39 Le voi da o inimă*Cap. 24:7.Ezec. 11:19,20. și o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. 40 Voi încheia*Is. 55:3. Cap. 31:31. cu ei un legământ veșnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica*Cap. 31:33. de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. 41 Mă voi*Deut. 30:9.Ţef. 3:17. bucura să le fac bine, îi voi sădi*Cap. 24:6;31:28.Amos 9:15. cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu.’ 42 Căci așa vorbește Domnul: ‘După cum*Cap. 31:28. am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. 43 Se vor cumpăra*Vers. 15. iarăși ogoare în țara aceasta, despre*Cap. 33:10. care ziceți că este o pustie fără oameni și fără dobitoace și că este dată în mâinile haldeenilor. 44 Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapise, se vor pecetlui, se vor pune martori în țara*Cap. 17:26. lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile de la câmpie și în cetățile de la miazăzi, căci voi aduce*Cap. 33:7,11,26. înapoi pe prinșii lor de război’, zice Domnul."