Abakuk 1

1 Břímě, kteréž u vidění viděl Abakuk prorok. 2 Až dokud, ó Hospodine, křičeti budu, a nevyslyšíš? Volati budu k tobě pro nátisk, a nespomůžeš? 3 Proč dopouštíš, abych hleděti musil na nepravost, a na bezpráví se dívati, též na zhoubu a na nátisk proti mně? A vždy jest, kdož svár a různici vzbuzuje. 4 Odkudž se děje opuštění zákona, a nedochází nikdá soud. Nebo bezbožný obkličuje spravedlivého, pročež vychází soud převrácený. 5 Pohleďte na národy a popatřte, nýbrž s velikým podivením se užasněte, proto že dělám dílo ve dnech vašich, o němž když vypravováno bude, neuvěříte. 6 Nebo aj, já vzbudím Kaldejské, národ lítý a rychlý, kterýž zjezdí všecku širokost země, aby dědičně opanoval příbytky jiných, 7 Strašlivý a hrozný, od něhož soud jeho i vyvýšenost jeho vyjde. 8 Koni jeho rychlejší budou než rysové, a lítější nad vlky večerní; veliké množství bude jezdců jeho, kteřížto jezdci jeho zdaleka přijedou, a přiletí jako orlice, kteráž chvátá na pastvu. 9 Každý z nich k utiskování přijde, obrátíce tváři své k východu, když seberou jako písek zajaté. 10 Tentýž i králům se posmívati bude, a knížata smích jemu budou; tentýž každé pevnosti smáti se bude, a zdělaje náspy, dobude jí. 11 Tehdy promění se duch jeho, a přestoupí i zaviní, mysle, že ta moc jeho boha jeho jest. 12 Hospodine Bože můj, Svatý můj, zdaliž ty nejsi od věčnosti? Myť nezemřeme. Hospodine, k soudu postavil jsi jej, ty, ó skálo, k trestání nastrojil jsi ho. 13 Èistéť jsou tvé oči, tak že na zlé věci hleděti, a na bezpráví se dívati nemůžeš. Pročež přehlídati máš nešlechetníkům a mlčeti, poněvadž bezbožník sehlcuje spravedlivějšího, než sám jest. 14 A zanechávati lidí jako ryb mořských, jako zeměplazu, kterýž nemá pána? 15 Všecky napořád udicí vytahuje, zatahuje je sítí svou, a zahrnuje je nevodem svým, protož veselí se a pléše. 16 Protož síti své obětuje, a kadí nevodu svému; nebo skrze ně ztučněl díl jeho, a strava jeho zlepšena. 17 S tím-liž se vším předce zatahovati má sít svou, a ustavičně národy mordovati bez lítosti?

1 Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără*Plâng. 3:8. s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor? 3 Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și dreptatea nu se vede, căci cel rău*Iov 21:7.Ps. 94:3.Ier. 12:1. biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte. 5 „Aruncați-vă ochii*Is. 29:14.Fapte 13:41. printre neamuri și priviți, uimiți-vă și îngroziți-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-ați crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! 6 Iată, voi ridica pe haldeeni*Deut. 28:49,50.Ier. 5:16. – popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui. 7 El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui. 8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară*Ier. 5:6.Ţef. 3:3., și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară*Ier. 4:13. ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul. 10 Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia. 11 Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea*Dan. 5:4. lui o ia ca dumnezeu al lui!" 12 Doamne, nu ești Tu*Ps. 90:2;93:2.Plâng. 5:19. din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale*2 Împ. 19:25.Ps. 17:13.Is. 10:5-7.Ezec. 30:25.; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! 13 Ochii Tăi sunt așa de curați*Ps. 5:5. că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum*Ier. 12:1. ai putea privi Tu pe cei mișei și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? 14 Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân? 15 El îi scoate*Ier. 16:16.Amos 4:2. pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. 16 De aceea aduce jertfe*Deut. 8:17.Is. 10:13;37:24,25. mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17 Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă pe neamuri?