Jonáš 1

1 I stalo se slovo Hospodinovo k Jonášovi synu Amaty, řkoucí: 2 Vstaň, jdi do Ninive města toho velikého, a volej proti němu; neboť jest vstoupila nešlechetnost jejich před oblíčej můj. 3 Ale Jonáš vstal, aby utekl do Tarsu od tváři Hospodinovy. A přišed do Joppe, našel lodí, ana jde do Tarsu, a zaplativ od ní, vstoupil na ni, aby se plavil s nimi do Tarsu od tváři Hospodinovy. 4 Ale Hospodin vzbudil vítr veliký na moři. I stala se bouře veliká na moři, až se domnívali, že se lodí ztroskoce. 5 A bojíce se plavci, volali jeden každý k bohu svému, a vyhazovali to, což měli na lodí, do moře, aby sobě tím polehčili. Jonáš pak byl sešel k bokům lodí, a položiv se, spal tvrdě. 6 Tedy přišed k němu správce lodí, řekl jemu: Což ty děláš, ospalče? Vstaň, volej k Bohu svému. Snad ten Bůh rozpomene se na nás, abychom nezahynuli. 7 I řekli jeden druhému: Poďte, vrzme losy, abychom zvěděli, pro koho to zlé přišlo na nás. Tedy metali losy, a padl los na Jonáše. 8 I řekli jemu: Pověz nám medle, pro koho toto zlé na nás? Jaký jest obchod tvůj, a odkud jdeš? Z které jsi země a z kterého národu? 9 I řekl jim: Hebrejský jsem, a Hospodina Boha nebes, kterýž učinil moře i zemi, já ctím. 10 Pročež báli se ti muži bázní velikou, a dověděvše se muži ti, že od tváři Hospodinovy utíká, (nebo jim byl oznámil), řekli jemu: Což jsi to učinil? 11 Řekli ještě k němu: Což máme učiniti s tebou, aby se moře spokojilo? (Nebo moře vždy více a více bouřilo se.) 12 Jimžto řekl: Vezměte mne, a uvrzte mne do moře, a utichne moře před vámi; nebo já vím, že příčinou mou bouře tato veliká jest proti vám. 13 Ale muži ti statečně táhli, chtíce k břehu přistati, však nemohli; nebo moře vždy více a více se bouřilo proti nim. 14 I zvolali k Hospodinu, řkouce: Prosímeť, ó Hospodine, abychom nezahynuli pro smrt člověka tohoto, aniž na nás vyhledávej krve nevinné; nebo ty, ó Hospodine, jakž chceš, tak činíš. 15 Tedy vzavše Jonáše, uvrhli ho do moře. I přestalo moře bouřiti se. 16 Pročež báli se muži ti bázní velikou Hospodina, a obětovali obět Hospodinu, a sliby činili.

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*2 Împ. 14:25., fiul lui Amitai, astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*Gen. 10:11,12. Cap. 3:2,3;4:11., și strigă împotriva ei! Căci răutatea*Gen. 18:20,21.Ezra 9:6.Iac. 5:4.Apoc. 18:5. ei s-a suit până la Mine!" 3 Și Iona s-a sculat*Cap. 4:2. să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo*Ios. 19:46.2 Cron. 2:16.Fapte 9:36. și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe*Gen. 4:16.Iov 1:12;2:7. de Fața Domnului. 4 Dar Domnul*Ps. 107:25. a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat*Fapte 27:18,19,38. în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul*1 Sam. 24:3. corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă*Ps. 107:28. pe Dumnezeul tău! Poate că*Ioel 2:14. Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!" 7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți*Ios. 7:14,16.1 Sam. 10:20,21;14:41,42.Prov. 16:33.Fapte 1:26., ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne*Ios. 7:19.1 Sam. 14:43. din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?" 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care*Ps. 146:6.Fapte 17:24. a făcut marea și uscatul!" 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12 El le-a răspuns: „Luați-mă*Ioan 11:50. și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*Prov. 21:30., pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra*Deut. 21:8. cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci*Ps. 115:3. ce vrei!" 15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării*Ps. 89:9.Luca 8:24. s-a potolit. 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică*Marcu 4:41.Fapte 5:11. de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. 17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și*Mat. 12:40;16:4.Luca 11:30. Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.