Jan 8

1 Ježíš pak odšel na horu Olivetskou. 2 Potom na úsvitě zase přišel do chrámu, a všecken lid sšel se k němu. A on posadiv se, učil je. 3 I přivedli k němu zákoníci a farizeové ženu v cizoložstvu popadenou; a postavivše ji v prostředku, 4 Řekli jemu: Mistře, tato žena jest postižena při skutku, když cizoložila. 5 A v Zákoně Mojžíš přikázal nám takové kamenovati. Ty pak co pravíš? 6 A to řekli, pokoušejíce ho, aby jej mohli obžalovati. Ježíš pak skloniv se dolů, prstem psal na zemi. 7 A když se nepřestávali otazovati jeho, zdvihl se a řekl jim: Kdo jest z vás bez hříchu, nejprv hoď na ni kamenem. 8 A opět schýliv se, psal na zemi. 9 A oni uslyševše to a v svědomích svých obviněni jsouce, jeden po druhém odcházeli, počavše od starších až do posledních. I zůstal tu Ježíš sám, a žena uprostřed stojeci. 10 A pozdvih se Ježíš a žádného neviděv, než ženu, řekl jí: Ženo, kde jsou ti, kteříž na tebe žalovali? Žádný-li tě neodsoudil? 11 Kterážto řekla: Žádný, Pane. I řekl jí Ježíš: Aniž já tebe odsuzuji. Jdiž a nehřeš více. 12 Tedy Ježíš opět jim mluvil, řka: Já jsem Světlo světa. Kdož mne následuje, nebudeť choditi v temnostech, ale budeť míti Světlo života. 13 I řekli jemu farizeové: Ty sám o sobě svědectví vydáváš, svědectví tvé není pravé. 14 Odpověděl Ježíš a řekl jim: Ačkoli já svědectví vydávám sám o sobě, však pravé jest svědectví mé; nebo vím, odkud jsem přišel a kam jdu. Ale vy nevíte, odkud jsem přišel, anebo kam jdu. 15 Vy podle těla soudíte, já nesoudím žádného. 16 A bychť pak i soudil já, soud můj jestiť pravý; nebo nejsem sám, ale jsem já a ten, kterýž mne poslal, Otec. 17 A v Zákoně vašem psáno jest: Že dvou člověků svědectví pravé jest. 18 Jáť svědectví vydávám sám o sobě, a svědectví vydává o mně ten, kterýž mne poslal, Otec. 19 Tedy řekli jemu: Kdež jest ten tvůj Otec? Odpověděl Ježíš: Aniž mne znáte, ani Otce mého. Kdybyste mne znali, i Otce mého znali byste. 20 Tato slova mluvil Ježíš u pokladnice, uče v chrámě, a žádný ho nejal, nebo ještě byla nepřišla hodina jeho. 21 I řekl jim opět Ježíš: Já jdu, a hledati budete mne, a v hříchu vašem zemřete. Kam já jdu, vy nemůžete přijíti. 22 I pravili Židé: Zdali se sám zabije, že praví: Kam já jdu, vy nemůžete přijíti? 23 I řekl jim: Vy z důlu jste, já s hůry jsem. Vy jste z tohoto světa, já nejsem z světa tohoto. 24 Protož jsem řekl vám: Že zemřete v hříších svých. Nebo jestliže nebudete věřiti, že já jsem, zemřete v hříších vašich. 25 I řekli jemu: Kdo jsi ty? I řekl jim Ježíš: To, což hned s počátku pravím vám. 26 Mnohoť mám o vás mluviti a souditi, ale ten, kterýž mne poslal, pravdomluvný jest, a já, což jsem slyšel od něho, to mluvím na světě. 27 A oni neporozuměli, že by o Bohu Otci pravil jim. 28 Protož řekl jim Ježíš: Když povýšíte Syna člověka, tehdy poznáte, že já jsem. A sám od sebe nic nečiním, ale jakž mne naučil Otec můj, takť mluvím. 29 A ten, kterýž mne poslal, se mnouť jest, a neopustil mne samého Otec; nebo což jest jemu libého, to já činím vždycky. 30 Ty věci když mluvil, mnozí uvěřili v něho. 31 Tedy řekl Ježíš těm Židům, kteříž uvěřili jemu: Jestliže vy zůstanete v řeči mé, právě učedlníci moji budete. 32 A poznáte pravdu, a pravda vás vysvobodí. 33 I odpověděli jemu: Símě Abrahamovo jsme, a žádnému jsme nesloužili nikdy. I kterakž ty díš: Že svobodní budete? 34 Odpověděl jim Ježíš: Amen, amen pravím vám: Že každý, kdož činí hřích, služebník jest hřícha. 35 A služebník nezůstává v domu na věky; ale Syn zůstává na věky. 36 Protož jestližeť vás vysvobodí Syn, právě svobodní budete. 37 Vím, že jste símě Abrahamovo, ale hledáte mne zabíti; nebo řeč má nemá místa u vás. 38 Já, což jsem viděl u Otce svého, to mluvím; a i vy, co jste viděli u otce vašeho, to činíte. 39 Odpověděli a řekli jemu: Otec náš jest Abraham. Dí jim Ježíš: Kdybyste synové Abrahamovi byli, činili byste skutky Abrahamovy. 40 Ale nyní hledáte mne zabíti, člověka toho, kterýž jsem pravdu mluvil vám, kterouž jsem slyšel od Boha. Tohoť jest Abraham nečinil. 41 Vy činíte skutky otce svého. I řekli jemu: Myť z smilstva nejsme zplozeni, jednohoť Otce máme, totiž Boha. 42 Tedy řekl jim Ježíš: Byť Bůh Otec váš byl, milovali byste mne. Nebo já jsem z Boha pošel, a přišel jsem; aniž jsem sám od sebe přišel, ale on mne poslal. 43 Proč mluvení mého nechápáte? Protože hned slyšeti nemůžete řeči mé. 44 Vy z otce ďábla jste, a žádosti otce vašeho chcete činiti. On byl vražedník od počátku, a v pravdě nestál; nebo pravdy v něm není. Když mluví lež, z svého vlastního mluví; nebo lhář jest a otec lži. 45 Já pak že pravdu pravím, nevěříte mi. 46 Kdo z vás bude mne obviňovati z hříchu? A poněvadž pravdu pravím, proč vy mi nevěříte? 47 Kdo z Boha jest, slova Boží slyší; protož vy neslyšíte, že z Boha nejste. 48 Tedy odpověděli Židé a řekli jemu: Zdaliž my dobře nepravíme, že jsi ty Samaritán, a ďábelství máš? 49 Odpověděl Ježíš: Jáť ďábelství nemám, ale ctím Otce svého; než vy jste mne neuctili. 50 Jáť pak nehledám chvály své; jestiť, kdo hledá a soudí. 51 Amen, amen pravím vám: Bude-li kdo zachovávati slovo mé, smrti neuzří na věky. 52 Tedy řekli mu Židé: Nyní jsme poznali, že ďábelství máš. Abraham umřel i proroci, a ty pravíš: Bude-li kdo zachovávati řeč mou, smrti neokusí na věky. 53 Zdali jsi ty větší otce našeho Abrahama, kterýž umřel? I proroci zemřeli jsou. Kým ty se činíš? 54 Odpověděl Ježíš: Chválím-liť já se sám, chvála má nic není. Jestiť kterýž mne chválí, Otec můj, o němž vy pravíte, že Bůh váš jest. 55 A nepoznali jste ho, ale já jej znám. A kdybych řekl, že ho neznám, byl bych podobný vám, lhář. Ale známť jej, a řeč jeho zachovávám. 56 Abraham, otec váš, veselil se, aby viděl den můj, i viděl, a radoval se. 57 Tedy řekli jemu Židé: Padesáti let ještě nemáš, a Abrahama jsi viděl? 58 Řekl jim Ježíš: Amen, amen pravím vám: Prve nežli Abraham byl, já jsem. 59 I zchápali Židé kamení, aby házeli na něj. Ježíš pak skryl se, a prošed skrze ně, vyšel z chrámu, a tak jich znikl.

Femeia prinsă în preacurvie

1 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2 Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. 3 Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4 și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5 Moise*Lev. 20:10.Deut. 22:22., în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?" 6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine*Deut. 17:7.Rom. 2:1.dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea."8 Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați*Rom. 2:22. de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"11 „Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici*Luca 9:56;12:14. Cap. 3:17.Eu nu te osândesc. Du-te și să*Cap. 5:14.nu mai păcătuiești.")

Isus, Lumina lumii

12 Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu*Cap. 1:4,5,9;3:19;9:5;12:35,36,46.sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții."13 La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu*Cap. 5:31. mărturisești despre Tine Însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată." 14 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi*Cap. 7:28;9:29.nu știți nici de unde vin, nici unde Mă duc.15 Voi*Cap. 7:24.judecați după înfățișare; Eu*Cap. 3:17;12:47;18:36.nu judec pe nimeni.16 Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu*Vers. 29. Cap. 16:32.sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.17 În*Deut. 17:6;19:15.Mat. 18:16.2 Cor. 13:1.Evr. 10:28.Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:18 deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește*Cap. 5:37.și Tatăl, care M-a trimis."19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?" Isus a răspuns: „Voi*Vers. 55. Cap. 16:3.nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă*Cap. 14:7.M-ați cunoaște pe Mine, ați cunoaște și pe Tatăl Meu."20 Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăța pe norod în Templu, în locul unde era vistieria*Marcu 12:41.; și nimeni*Cap. 7:30. n-a pus mâna pe El, pentru că încă*Cap. 7:8. nu-I sosise ceasul. 21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă*Cap. 7:34;13:33.veți căuta și veți*Vers. 24.muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni."22 Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni’!" 23 „Voi*Cap. 3:31.sunteți de jos", le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi*Cap. 15:19;17:16.1 Ioan 4:5.sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.24 De aceea*Vers. 21.v-am spus că veți muri în păcatele voastre, căci*Marcu 16:16., dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre."25 „Cine ești Tu?", I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.26 Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce*Cap. 7:28.M-a trimis este adevărat; și Eu*Cap. 3:32;15:15., ce am auzit de la El, aceea spun lumii."27 Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus deci le-a zis: „Când veți înălța*Cap. 3:14;12:32.pe Fiul omului, atunci*Rom. 1:4.veți cunoaște că*Cap. 5:19,30.Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum*Cap. 3:11.M-a învățat Tatăl Meu.29 Cel*Cap. 14:10,11.ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl*Vers. 16.nu M-a lăsat singur, pentru că*Cap. 4:34;5:30;6:38.totdeauna fac ce-I este plăcut."

Adevărata slobozenie

30 Pe când vorbea Isus astfel, mulți*Cap. 7:31;10:42;11:45. au crezut în El. 31 Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;32 veți cunoaște adevărul*Rom. 6:14,18,22;8:2.Iac. 1:25;2:12., și adevărul vă va face slobozi."33 Ei I-au răspuns: „Noi*Lev. 25:42.Mat. 3:9. Vers. 39. suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veți fi slobozi’?" 34 „Adevărat, adevărat vă spun", le-a răspuns Isus, „că oricine*Rom. 6:16,20.2 Pet. 2:19.trăiește în păcat este rob al păcatului.35 Și robul*Gal. 4:30.nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.36 Deci, dacă*Rom. 8:2.Gal. 5:1.Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați*Cap. 7:19. Vers. 40.să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.38 Eu*Cap. 3:32;5:19,30;14:10,24.spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru."39 „Tatăl nostru", I-au răspuns ei, „este Avraam*Mat. 3:9. Vers. 33.." Isus le-a zis: „Dacă*Rom. 2:28;9:7.Gal. 3:7,29.ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.40 Dar*Vers. 37.acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe*Vers. 26.care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut.41 Voi faceți faptele tatălui vostru." Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un*Is. 63:16;64:8.Mal. 1:6. singur Tată: pe Dumnezeu." 42 Isus le-a zis: „Dacă*1 Ioan 5:1.ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci*Cap. 16:27;17:8,25.Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am*Cap. 5:43;7:28,29.venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.43 Pentru*Cap. 7:17.ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu.44 Voi*Mat. 13:38.1 Ioan 3:8.aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu*Iuda 6.stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți?47 Cine*Cap. 10:26,27.1 Ioan 4:6.este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu."

Isus este înainte de Avraam

48 Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai*Cap. 7:20. Vers. 52. Cap. 10:20. drac?" 49 „N-am drac", le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți.50 Eu*Cap. 5:41;7:18.nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă.51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă*Cap. 5:24;11:26.păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea."52 „Acum", I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam*Zah. 1:5.Evr. 11:13. a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’53 Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?" 54 Isus a răspuns: „Dacă*Cap. 5:31.Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl*Cap. 5:41;16:14;17:1.Fapte 3:13.Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru,55 și totuși nu-L*Cap. 7:28,29.cunoașteți. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.56 Tatăl vostru Avraam a*Luca 10:24.săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a*Evr. 11:13.văzut-o și s-a bucurat."57 „N-ai nici cincizeci de ani", I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!" 58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt*Exod 3:14.Is. 43:13. Cap. 17:5,24.Col. 1:17.Apoc. 1:8.Eu."59 La auzul acestor vorbe, au*Cap. 10:31,39;11:8. luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând*Luca 4:30. prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.