Jan 11

1 Byl pak nemocen člověk nějaký jménem Lazar z Betany, totiž z městečka Marie a Marty, sestry její. 2 (A to byla ta Maria, kteráž pomazala Pána mastí a vytřela nohy jeho vlasy svými, jejížto bratr Lazar byl nemocen.) 3 Tedy poslaly k němu sestry jeho, řkouce: Pane, aj, ten, kteréhož miluješ, nemocen jest. 4 A uslyšav to Ježíš, řekl: Nemoc ta neníť k smrti, ale pro slávu Boží, aby oslaven byl Syn Boží skrze ni. 5 Miloval pak Ježíš Martu i sestru její i Lazara. 6 A jakž uslyšel, že by nemocen byl, i pozůstal za dva dni na tom místě, kdež byl. 7 Potom pak dí učedlníkům: Pojďme zase do Judstva. 8 Řekli jemu učedlníci: Mistře, nyní hledali tě Židé kamenovati, a ty zase tam chceš jíti? 9 Odpověděl Ježíš: Však dvanácte hodin za den jest. Chodí-li kdo ve dne, neurazí se; nebo světlo tohoto světa vidí. 10 Pakliť by kdo chodil v noci, urazíť se; nebo světla není v něm. 11 To pověděl, a potom dí jim: Lazar, přítel náš, spí, ale jduť, abych jej ze sna probudil. 12 I řekli učedlníci jeho: Pane, spí-liť, zdráv bude. 13 Ale Ježíš řekl o smrti jeho, oni pak domnívali se, že by o spání sna mluvil. 14 Tedy řekl jim Ježíš zjevně: Lazar umřel. 15 A raduji se pro vás, že jsem tam nebyl, abyste věřili. Ale pojďme k němu. 16 I řekl Tomáš, kterýž slove Didymus, spoluučedlníkům: Pojďme i my, abychom zemřeli s ním. 17 Tedy přišel Ježíš, i nalezl ho již čtyři dni v hrobě pochovaného. 18 Byla pak Betany blízko od Jeruzaléma, okolo honů patnácte. 19 Mnozí pak z Židů byli přišli k Martě a Mariji, aby je těšili pro smrt bratra jejich. 20 Tedy Marta, jakž uslyšela, že Ježíš jde, vyšla proti němu, ale Maria doma seděla. 21 I řekla Marta k Ježíšovi: Pane, kdybys ty byl zde, bratr můj byl by neumřel. 22 Ale i nyníť vím, že cožkoli požádal bys od Boha, dá tobě Bůh. 23 Dí jí Ježíš: Vstaneť bratr tvůj. 24 Řekla jemu Marta: Vím, že vstane při vzkříšení v den nejposlednější. 25 Řekl jí Ježíš: Já jsem vzkříšení i život. Kdo věří ve mne, byť pak i umřel, živ bude. 26 A každý, kdož jest živ, a věří ve mne, neumřeť na věky. Věříš-li tomu? 27 Řekla jemu: Ovšem, Pane, já jsem uvěřila, že jsi ty Kristus, Syn Boží, kterýž měl přijíti na svět. 28 A když to pověděla, odešla a zavolala tajně Marie, sestry své, řkuci: Mistr zde jest, a volá tebe. 29 Ona jakž to uslyšela, vstala rychle, a šla k němu. 30 (Ještě pak byl Ježíš nepřišel do městečka, ale byl na tom místě, kdež vyšla byla proti němu Marta.) 31 Tedy Židé, kteříž s ní byli v domě a těšili ji, viděvše Mariji, že jest rychle vstala a vyšla, šli za ní, řkouce: Jde k hrobu, aby tam plakala. 32 Ale Maria, když tam přišla, kdež byl Ježíš, uzřevši jej, padla k nohám jeho, a řekla jemu: Pane, bys ty byl zde, bratr můj byl by neumřel. 33 Ježíš pak jakž uzřel, ana pláče, i Židy, kteříž byli s ní přišli, ani plačí, zastonal duchem, a zkormoutil se. 34 A řekl: Kdež jste jej položili? Řkou jemu: Pane, pojď a pohleď. 35 I zaplakal Ježíš. 36 Tedy řekli Židé: Aj, kterak ho miloval! 37 Někteří pak z nich řekli: Nemohl-liž jest tento, kterýž otevřel oči slepého, učiniti i toho, aby tento neumřel? 38 Ježíš pak opět zastonav sám v sobě, přišel k hrobu. Byla pak jeskyně, a kámen byl svrchu položen na ni. 39 I dí Ježíš: Zdvihněte kámen. Řekla jemu Marta, sestra toho mrtvého: Pane, jižť smrdí; nebo čtyři dni v hrobě jest. 40 Dí jí Ježíš: Všakť jsem řekl, že budeš-li věřiti, uzříš slávu Boží. 41 Tedy zdvihli kámen, kdež byl mrtvý pochován. Ježíš pak pozdvihl vzhůru očí a řekl: Otče, děkuji tobě, že jsi mne slyšel. 42 Já zajisté vím, že ty mne vždycky slyšíš, ale pro zástup, kterýž okolo stojí, řekl jsem, aby věřili, že jsi ty mne poslal. 43 A to pověděv, zavolal hlasem velikým: Lazaře, pojď ven! 44 I vyšel, kterýž byl umřel, maje svázané ruce i nohy rouchami, a tvář jeho šatem byla obvinuta. Řekl jim Ježíš: Rozvěžtež jej, a nechte, ať odejde. 45 Tedy mnozí z Židů, kteříž byli přišli k Mariji, viděvše, co jest učinil Ježíš, uvěřili v něho. 46 Někteří pak z nich odešli k farizeům a pověděli jim, co jest učinil Ježíš. 47 I sešli se přední kněží a farizeové v radu, a pravili: Co činíme? Tento člověk divy mnohé činí. 48 Necháme-li ho tak, všickni uvěří v něho, i přijdou Římané, a odejmou místo naše i lid. 49 Jeden pak z nich, jménem Kaifáš, nejvyšším knězem jsa toho léta, řekl jim: Vy nic nevíte, 50 Aniž co o tom přemyšlujete, že jest užitečné nám, aby jeden člověk umřel za lid, a ne, aby všecken tento národ zahynul. 51 Toho pak neřekl sám od sebe, ale nejvyšším knězem byv léta toho, prorokoval, že jest měl Ježíš umříti za tento národ, 52 A netoliko za tento národ, ale také, aby syny Boží rozptýlené shromáždil v jedno. 53 Protož od toho dne spolu se o to radili, aby jej zabili. 54 Ježíš pak již nechodil zjevně mezi Židy, ale odšel odtud do krajiny, kteráž byla blízko pouště, do města, jenž slove Efraim, a tu bydlil s učedlníky svými. 55 Byla pak blízko velikanoc Židovská. I šli mnozí do Jeruzaléma z krajiny té před velikonocí, aby se očistili. 56 I hledali Ježíše, a rozmlouvali vespolek, v chrámě stojíce: Co se vám zdá, že nepřišel k svátku? 57 Vydali pak byli přední kněží a farizeové mandát, jestliže by kdo zvěděl, kde by byl, aby pověděl, aby jej jali.

Învierea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei*Luca 10:38,39. și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era*Mat. 26:7.Marcu 14:3. Cap. 12:3. aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav." 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci*Cap. 9:3. Vers. 40.spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a*Cap. 10:40. mai zăbovit două zile în locul în care era 7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea."8 „Învățătorule", I-au zis ucenicii, „acum*Cap. 10:31., de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?" 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă*Cap. 9:4.umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia,10 dar, dacă*Cap. 12:35.umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el."11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme*Deut. 31:16.Dan. 12:2.Mat. 9:24.Fapte 7:60.1 Cor. 15:18,51., dar Mă duc să-l trezesc din somn."12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine." 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.15 Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el."16 Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!" 17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19 mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. 21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar și acum, știu că orice*Cap. 9:31. vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu." 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia."24 „Știu*Luca 14:14. Cap. 5:29.", I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi." 25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea*Cap. 5:21;6:39,40,44.și Viața*Cap. 1:4;6:35;14:6.Col. 3:4.1 Ioan 1:1,2;5:11.. Cine*Cap. 3:36.1 Ioan 5:10.crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"27 „Da, Doamne", I-a zis ea, „cred*Mat. 16:16. Cap. 4:42; 6:14,69. că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume." 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă." 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii*Vers. 19. care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo." 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne*Vers. 21., dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. 34 Și a zis: „Unde l-ați pus?" „Doamne", I-au răspuns ei, „vino și vezi." 35 Isus plângea*Luca 19:41.. 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!" 37 Și unii din ei au zis: „El, care*Cap. 9:6. a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?" 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. 39 „Dați piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile." 40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea*Vers. 4,23.slava lui Dumnezeu?"41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru*Cap. 12:30.norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis."43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!"44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața*Cap. 20:7. înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă."45 Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când*Cap. 2:23;10:42;12:11,18. au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.

Sinedriul hotărăște să-L omoare

47 Atunci*Ps. 2:2.Mat. 26:3.Marcu 14:1.Luca 22:2., preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce*Cap. 12:19.Fapte 4:16. vom face? Omul acesta face multe minuni. 48 Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul." 49 Unul din ei, Caiafa*Luca 3:2. Cap. 18:14.Fapte 4:6., care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; 50 oare nu*Cap. 18:14. vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?" 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Și*Is. 49:6.1 Ioan 2:2. nu numai pentru neamul acela, ci*Cap. 10:16.Efes. 2:14-17. și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54 De aceea*Cap. 4:1,3;7:1. Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim*2 Cron. 13:19., și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

Isus așteptat în Ierusalim

55 Paștele iudeilor erau*Cap. 2:13;5:1;6:4. aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. 56 Ei*Cap. 7:11. Vers. 8. căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?" 57 Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.