Zacharjáš 11

1 Otevři, Libáne, vrata svá, ať zžíře oheň cedry tvé. 2 Kvěl jedle, nebo padl cedr, nebo znamenití vypléněni jsou; kvělte dubové Bázanští, nebo klesl les ohražený. 3 Hlas kvílení pastýřů, proto že popléněno důstojenství jejich; hlas řvání lvů, proto že popléněna pýcha Jordánu. 4 Takto praví Hospodin Bůh můj: Pas ovce tyto k zbití oddané, 5 Kteříž držitelé jejich mordují, aniž bývají obviňováni, a kdož je prodávají, říkají: Požehnaný Hospodin, že jsme zbohatli, a kteříž je pasou, nemají lítosti nad nimi. 6 Protož nebudu míti lítosti více nad obyvateli této země, praví Hospodin, ale aj, já uvedu ty lidi jednoho druhému v ruku, a v ruku krále jejich. I budou potírati zemi tuto, a nevytrhnu jí z ruky jejich. 7 Nebo jsem pásl ovce k zbití oddané, totiž vás chudé toho stáda, a vzav sobě dvě hole, nazval jsem jednu utěšením, a druhou jsem nazval svazujících. A pásl jsem, pravím, ty ovce, 8 A zahladil jsem tři pastýře měsíce jednoho, ale duše má stýskala sobě s nimi, proto že duše jejich nenáviděla mne. 9 Pročež řekl jsem: Nebudu vás pásti. Kteráž umříti má, nechť umře, a kteráž má vyhlazena býti, nechť jest vyhlazena, a jiné nechažť jedí maso jedna druhé. 10 Protož vzav hůl svou utěšení, posekal jsem ji, zrušiv smlouvu svou, kterouž jsem učinil se vším tím lidem. 11 A v ten den, když zrušena byla, právě poznali chudí toho stáda, kteříž na mne pozor měli, že řeč Hospodinova jest. 12 Nebo jsem řekl jim: Jestliže se vám vidí, dejte mzdu mou; pakli nic, nechte tak. I odvážili mzdu mou třidceti stříbrných. 13 I řekl mi Hospodin: Povrz je před hrnčíře. Znamenitá mzda, kterouž jsem tak draze šacován od nich. A tak vzav třidceti stříbrných, uvrhl jsem je v domě Hospodinově před hrnčíře. 14 Potom posekal jsem hůl svou druhou svazujících, zrušiv bratrství mezi Judou a mezi Izraelem. 15 I řekl mi Hospodin: Vezmi sobě ještě oruží pastýře bláznivého. 16 Nebo aj, já vzbudím pastýře v této zemi. Pobloudilých nebude navštěvovati, ani jehňátka hledati, ani což polámaného jest, léčiti, ani toho, což se zastavuje, nositi, ale maso toho, což tučnějšího jest, jísti bude, a kopyta jejich poláme. 17 Běda pastýři tomu ničemnému, kterýž opouští stádo. Meč na rameno jeho a na oko pravé jeho, rámě jeho docela uschne, a oko pravé jeho naprosto zatmí se.

1 Deschide-ți porțile*Cap. 10:10., Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii! 2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost*Is. 32:19. dată jos! 3 Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. 4 Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Paște oile*Vers. 7. de tăiat! 5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu*Ier. 2:3;50:7. se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice*Deut. 29:19.Osea 12:8.: ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță. 6 Căci nu mai am milă de locuitorii țării", zice Domnul, „ci, iată, dau pe oameni pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara și n-o vor izbăvi din mâinile lor." 7 Atunci M-am apucat să pasc*Vers. 4. oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase*Ţef. 3:13. din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare", iar pe celălalt l-am numit „Legământ". Și am păscut oile. 8 Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o*Osea 5:7. lună: sufletul Meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de Mine. 9 Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară să moară*Ier. 15:2;43:11., cea care are să piară să piară și cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!" 10 Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele. 11 Și când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele*Ţef. 3:12. Vers. 7. acelea de oi care au luat seama la Mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului. 12 Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!" Și Mi-au cântărit, ca plată*Mat. 26:15.Exod 21:32., treizeci de arginți. 13 Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă*Mat. 27:9,10. olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit!" Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. 14 Apoi Mi-am rupt al doilea toiag, Legământ, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia*Ezec. 34:2-4. și uneltele unui păstor nebun! 16 Căci iată că voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci va mânca din carnea celor mai grase și nu le va mai lăsa decât copitele! 17 Vai*Ier. 23:1.Ezec. 34:2.Ioan 10:12,13. de păstorul de nimic care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot și să i se stingă ochiul drept!"