Římanům 9

1 Pravduť pravím v Kristu a neklamámť, čemuž i svědomí mé svědectví vydává v Duchu svatém, 2 Žeť mám veliký zámutek a ustavičnou bolest v srdci svém. 3 Nebo žádal bych já sám zavrženým býti od Krista místo bratří svých, totiž příbuzných svých podle těla. 4 Kteřížto jsou Izraelští, jejichžto jest přijetí za syny, i sláva, i smlouvy, i Zákona dání, i služba Boží, i zaslíbení. 5 Jejichž jsou i otcové, a ti, z nichžto jest Kristus podle těla, kterýž jest nade všecky Bůh požehnaný na věky. Amen. 6 Avšak nemůže zmařeno býti slovo Boží. Nebo ne všickni, kteříž jsou z Izraele, Izraelští jsou. 7 Aniž proto, že jsou símě Abrahamovo, hned také všickni jsou synové, ale v Izákovi nazváno bude tvé símě. 8 To jest, ne všickni ti, jenž jsou synové těla, jsou také synové Boží, ale kteříž jsou synové Božího zaslíbení, ti se počítají za símě. 9 Nebo toto jest slovo zaslíbení: V týž čas přijdu, a Sára bude míti syna. 10 A netoliko to, ale i Rebeka z jednoho počavši, totiž z Izáka, otce našeho, toho důvodem jest. 11 Nebo ještě před narozením obou těch synů, a prve nežli co dobrého nebo zlého učinili, aby uložení Boží, kteréžto jest podle vyvolení, a tak ne z skutků, ale z toho, jenž povolává, pevné bylo, 12 Řečeno jest jí: Větší sloužiti bude menšímu, 13 Jakož psáno jest: Jákoba jsem miloval, ale Ezau nenáviděl jsem. 14 I což tedy díme? Zdali nespravedlnost jest u Boha? Nikoli. 15 Nebo Mojžíšovi dí: Smiluji se nad tím, komuž milost učiním, a slituji se nad tím, nad kýmž se slituji. 16 A tak tedy neníť vyvolování na tom, jenž chce, ani na tom, jenž běží, ale na Bohu, jenž se smilovává. 17 Nebo dí Písmo faraonovi: Proto jsem vzbudil tebe, abych na tobě ukázal moc svou a aby rozhlášeno bylo jméno mé po vší zemi. 18 A tak tedy nad kýmž chce, smilovává se, a koho chce, zatvrzuje. 19 Ale díš mi: I pročež se pak hněvá? Nebo vůli jeho kdo odepřel? 20 Ale ó člověče, kdo jsi ty, že tak odpovídáš Bohu? Zdaž hrnec dí hrnčíři: Pročs mne tak udělal? 21 Zdaliž hrnčíř nemá moci nad hlinou, aby z jednostejného truple udělal jednu nádobu ke cti a jinou ku potupě? 22 Což pak divného, že Bůh, chtěje ukázati hněv a oznámiti moc svou, snášel ve mnohé trpělivosti nádoby hněvu, připravené k zahynutí. 23 A takž také, aby známé učinil bohatství slávy své při nádobách milosrdenství, kteréž připravil k slávě. 24 Kterýchžto i povolal, totiž nás, netoliko z Židů, ale také i z pohanů, 25 Jakož i skrze Ozé dí: Nazovu nelid můj lidem mým, a nemilou nazovu milou. 26 A budeť na tom místě, kdež řečeno bylo jim: Nejste vy lid můj, tuť nazváni budou synové Boha živého. 27 Izaiáš pak volá nad Izraelem, řka: Byť pak byl počet synů Izraelských jako písek mořský, ostatkové toliko spaseni budou. 28 Nebo pohubení učiní spravedlivé, a to jisté, pohubení zajisté učiní Pán na zemi, a to jisté. 29 A jakož prve pověděl Izaiáš: Byť byl Pán zástupů nepozůstavil nám semene, jako Sodoma učiněni bychom byli, a Gomoře byli bychom podobni. 30 Což tedy díme? Že pohané, kteříž nenásledovali spravedlnosti, dosáhli spravedlnosti, a to spravedlnosti té, kteráž jest z víry; 31 Izrael pak následovav zákona spravedlnosti, k zákonu spravedlnosti nepřišel. 32 Proč? Nebo ne z víry, ale jako z skutků Zákona jí hledali. Urazili se zajisté o kámen urážky, 33 Jakož psáno jest: Aj, kladu na Sionu kámen urážky a skálu pohoršení, a každý, kdož uvěří v něj, nebude zahanben.

Pavel și mântuirea israeliților

1 Spun*Cap. 1:9.2 Cor. 1:23;11:31;12:19.Gal. 1:20.Filip. 1:8.1 Tim. 2:7. adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor 2 că*Cap. 10:1. simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. 3 Căci aproape să*Exod 32:32. doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4 Ei*Deut. 7:6. sunt israeliți, au*Exod 4:22.Deut. 14:1.Ier. 31:9. înfierea, slava*1 Sam. 4:21.1 Împ. 8:11.Ps. 63:2;78:61., legămintele*Fapte 3:25.Evr. 8:8-10., darea Legii*Ps. 147:19., slujba dumnezeiască*Evr. 9:1., făgăduințele*Fapte 13:32. Cap. 3:2.Efes. 2:12., 5 patriarhii*Deut. 10:15. Cap. 11:28., și din*Luca 3:23. Cap. 1:3. ei a ieșit, după trup, Hristosul, care*Ier. 23:6.Ioan 1:1.Fapte 20:28.Evr. 1:8.1 Ioan 5:20. este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

6 Dar aceasta nu*Num. 23:19. Cap. 3:3. înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu*Ioan 8:39. Cap. 2:28,29;4:12,16.Gal. 6:16. toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel 7 și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu*Gal. 4:23. toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac*Gen. 21:12.Evr. 11:18. vei avea o sămânță, care-ți va purta numele." 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii*Gal. 4:28. făgăduinței sunt socotiți ca sămânță. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta*Gen. 18:10,14. Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu." 10 Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca*Gen. 25:21.. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 11 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin*Cap. 4:17;8:28. Cel ce cheamă –, 12 s-a zis Rebecăi: „Cel*Gen. 25:23. mai mare va fi rob celui mai mic", 13 după cum este scris: „Pe Iacov*Deut. 21:15.Prov. 13:24.Mal. 1:2,3.Mat. 10:37.Luca 14:26.Ioan 12:25. l-am iubit, iar pe Esau l-am urât."

Dumnezeu se îndură de cine-I place

14 Deci ce vom zice? Nu cumva*Deut. 32:4.2 Cron. 19:7.Iov 8:3;34:10.Ps. 92:15. este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea*Exod 33:19. milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur." 16 Așadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura*Gal. 3:8,22. zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins*Exod 9:16., ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul." 18 Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci*2 Cron. 20:6.Iov 9:12;23:13.Dan. 4:35. cine poate sta împotriva voiei Lui?" 20 Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va*Is. 29:16;45:6;64:8. zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?" 21 Nu este olarul*Prov. 16:4.Ier. 18:6. stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un*2 Tim. 2:20. vas pentru o întrebuințare de cinste și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară? 22 Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase*1 Tes. 5:9. ale mâniei, făcute*1 Pet. 2:8.Iuda 4. pentru pieire, 23 și să-Și arate bogăția*Cap. 2:4.Efes. 1:7.Col. 1:27. slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit*Cap. 8:28-30. mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24 Astfel, El ne-a chemat nu*Cap. 3:29. numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi*Osea 2:23.1 Pet. 2:10. numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26 Și*Osea 1:10. acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteți poporul Meu’, vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu." 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar*Is. 10:22,23. Cap. 11:5. dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin*Is. 28:22. și repede, pe pământ, cuvântul Lui." 29 Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă*Is. 1:9.Plâng. 3:22. nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns ca*Is. 13:19.Ier. 50:40. Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora."

Neamurile au căpătat mântuirea

30 Deci ce vom zice? Neamurile*Cap. 4:11;10:20., care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care*Cap. 1:17. se capătă prin credință; 31 pe când Israel, care umbla*Cap. 10:2;11:7. după o Lege care să dea neprihănirea, n-a*Gal. 5:4. ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au*Luca 2:34.1 Cor. 1:23. lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată*Ps. 118:22.Is. 8:14;28:16.Mat. 21:42.1 Pet. 2:6-8. că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și*Cap. 10:11. cine crede în El nu va fi dat de rușine."