Římanům 10

1 Bratří, příchylnost zajisté s zvláštní libostí srdce mého jestiť k Izraelovi, i modlitba za něj k Bohu, aby spasen byl. 2 Neboť jim svědectví vydávám, žeť horlivost Boží mají, ale ne podle umění. 3 Nebo neznajíce Boží spravedlnosti, a svou vlastní spravedlnost hledajíce vystaviti, spravedlnosti Boží nebyli poddáni. 4 Nebo konec Zákona jest Kristus k ospravedlnění všelikému věřícímu. 5 Nebo Mojžíš píše o spravedlnosti, kteráž jest z Zákona, pravě: Který by koli člověk činil ty věci, živ bude v nich. 6 Ta pak spravedlnost, kteráž jest z víry, takto praví: Neříkej v srdci svém: Kdo vstoupí na nebe? To jest Krista s výsosti svésti. 7 Aneb kdo sstoupí do propasti? To jest Krista z mrtvých vzbuditi. 8 Ale co dí spravedlnost z víry? Blízko tebe jestiť slovo, v ústech tvých a v srdci tvém. A toť jest slovo to víry, kteréž kážeme, 9 Totiž, vyznáš-li ústy svými Pána Ježíše a srdcem svým uvěříš-li, že jej Bůh vzkřísil z mrtvých, spasen budeš. 10 Nebo srdcem se věří k spravedlnosti, ale ústy vyznání děje se k spasení. 11 Nebo dí Písmo: Všeliký, kdož věří v něj, nebude zahanben. 12 Neníť zajisté rozdílu mezi Židem a Řekem; nebo tentýž Pán všech, bohatý jest ke všem vzývajícím jej. 13 Každý zajisté, kdožkoli vzýval by jméno Páně, spasen bude. 14 Ale kterak budou vzývati toho, v kteréhož neuvěřili? A kterak uvěří tomu, o němž neslyšeli? A kterak uslyší bez kazatele? 15 A kterak kázati budou, jestliže nebudou posláni? Jakož psáno jest: Aj, jak krásné nohy zvěstujících pokoj, zvěstujících dobré věci. 16 Ale ne všickni uposlechli evangelium. Nebo Izaiáš praví: Pane, kdo uvěřil kázání našemu? 17 Tedy víra z slyšení, a slyšení skrze slovo Boží. 18 Ale pravímť: Zdaliž jsou neslyšeli? Anobrž po vší zemi rozšel se zvuk jejich a až do končin okršlku země slova jejich. 19 Ale pravím: Zdaliž nepoznal Izrael toho? Ano první z nich Mojžíš řekl: Já k závisti vás přivedu skrze národ ten, kteréhož nemáte za lid můj; skrze lid nemoudrý k hněvu popudím vás. 20 A Izaiáš směle dí: Nalezen jsem od těch, kteříž mne nehledali; zjeven jsem těm, kteříž se na mne neptali. 21 Ale proti lidu Izraelskému dí: Přes celý den roztahoval jsem ruce své k lidu nepovolnému a protivnému.

Mântuirea este aproape

1 Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Le mărturisesc că*Fapte 21:20;22:3.Gal. 1:14;4:17. Cap. 9:31. ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu*Cap. 1:17;9:30., au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși*Filip. 3:9. și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos*Mat. 5:17.Gal. 3:24. este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 În adevăr, Moise scrie că omul*Lev. 18:5.Neem. 9:29.Ezec. 20:11,13,21.Gal. 3:12. care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să*Deut. 30:12,13. nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer) 7 sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți)." 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape*Deut. 30:14. de tine: în gura ta și în inima ta." Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă*Mat. 10:32.Luca 12:8.Fapte 8:37. mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine*Is. 28:16;49:23.Ier. 17:7. Cap. 9:33. crede în El nu va fi dat de rușine." 12 În adevăr, nu*Fapte 15:9. Cap. 3:22.Gal. 3:28. este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același*Fapte 10:36. Cap. 3:29.1 Tim. 2:5. Domn, care*Efes. 1:7;2:4,7. este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă*Ioel 2:32.Fapte 2:21. oricine va chema Numele*Fapte 9:14. Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât*Is. 52:7.Naum 1:15. de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!" 16 Dar nu*Cap. 3:3.Evr. 4:2. toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne*Is. 53:1.Ioan 12:38., cine a crezut propovăduirea noastră?" 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?" Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin*Ps. 19:4.Mat. 24:14;28:19.Marcu 16:15.Col. 1:6,23. tot pământul și*1 Împ. 18:10.Mat. 4:8. cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii". 19 Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?" Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă*Deut. 32:21. Cap. 11:11. voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam*Tit 3:3. fără pricepere." 20 Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost*Is. 65:1. Cap. 9:30. găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine." 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată*Is. 65:2. ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă."