Římanům 4

1 Což tedy díme, čeho jest došel podle těla Abraham otec náš? 2 Nebo byl-liť Abraham z skutků spravedliv učiněn, máť se čím chlubiti, ale ne u Boha. 3 Nebo co praví Písmo? Uvěřil pak Abraham Bohu, i počteno jemu za spravedlnost. 4 Kdožť skutky činí, tomuť odplata nebývá počtena podle milosti, ale podle dluhu. 5 Tomu pak, kdož nečiní skutků, ale věří v toho, kterýž spravedlivého činí bezbožníka, bývá počtena víra jeho za spravedlnost, 6 Jakož i David vypravuje blahoslavenství člověka, jemuž Bůh přivlastňuje spravedlnost bez skutků, řka: 7 Blahoslavení, jichžto odpuštěny jsou nepravosti a jejichžto přikryti jsou hříchové. 8 Blahoslavený muž, kterémuž Pán nepočítá hříchu. 9 Blahoslavenství tedy toto k obřízce-li se vztahuje toliko, čili také k neobřízce? Nebo pravíme, že Abrahamovi víra jest počtena za spravedlnost. 10 Kterak pak jest počtena? Zdali když byl obřezán, čili před obřezáním? Ne v obřízce, ale před obřezáním. 11 A potom znamení, totiž obřízku, přijal za znamení spravedlnosti víry, kteráž byla před obřezáním, na to, aby byl otcem všech věřících v neobřízce, aby i jim přičtena byla spravedlnost, 12 A aby byl otcem obřízky, těch totiž, kteříž ne z obřízky toliko jsou, ale kteříž kráčejí šlépějemi víry otce našeho Abrahama, kteráž byla před obřezáním. 13 Nebo ne skrze Zákon stalo se zaslíbení Abrahamovi, aneb semeni jeho, aby byl dědicem světa, ale skrze spravedlnost víry. 14 Nebo jestližeť toliko ti, kteříž jsou z Zákona, dědicové jsou, zmařena jest víra a zrušeno zaslíbení. 15 Zákon zajisté hněv působí; nebo kdež není Zákona, tu ani přestoupení. 16 A protož z víry jde dědictví, aby šlo podle milosti, proto aby pevné bylo zaslíbení všemu semeni, netoliko tomu, kteréž z Zákona jest, ale i tomu, jenž jest z víry Abrahamovy, kterýž jest otec všech nás, 17 (Jakož psáno jest: Otcem mnohých národů postavil jsem tebe,) před obličejem Boha, jemuž uvěřil, kterýž obživuje mrtvé a povolává i těch věcí, jichž není, jako by byly. 18 Kterýžto Abraham v naději proti naději uvěřil, že bude otcem mnohých národů, podle toho povědění: Takť bude símě tvé, jakožto hvězdy nebeské a jako písek mořský. 19 A nezemdlev u víře, nepatřil na své tělo již umrtvené, ješto téměř ve stu letech byl, ani na život Sáry také již umrtvený. 20 Ale o zaslíbení Božím nepochyboval z nedověry, nýbrž posilnil se věrou, dav chválu Bohu, 21 Jsa tím jist, že cožkoli zaslíbil, mocen jest i učiniti. 22 A protož počteno jest jemu to za spravedlnost. 23 Jestiť pak to napsáno ne pro něj toliko, že jemu to počteno bylo za spravedlnost, 24 Ale i pro nás, kterýmžto bude počteno za spravedlnost, věřícím v toho, kterýž vzkřísil Ježíše Pána našeho z mrtvých, 25 Kterýž vydán jest na smrt pro hříchy naše a vstal z mrtvých pro ospravedlnění naše.

1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam*Is. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit*Cap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam*Gen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celui*Cap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit*Ios. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „Ferice*Ps. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a*Gen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să*Luca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

Moștenirea vine prin credință

13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni*Gen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 Căci*Gal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că Legea*Cap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har*Cap. 3:24., și pentru ca*Gal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care*Is. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am*Gen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care*Cap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurile*Cap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa*Gen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a*Gen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate*Ps. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nu*Cap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel*Fapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care*Is. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat*1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.