1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
3 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4 Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -
5 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?
8 Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.
10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?
11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
12 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.
14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.
17 Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``
1 א ויען צפר הנעמתי ויאמר br
2 ב הרב דברים לא יענה ואם-איש שפתים יצדק br
3 ג בדיך מתים יחרישו ותלעג ואין מכלם br
4 ד ותאמר זך לקחי ובר הייתי בעיניך br
5 ה ואולם--מי יתן אלוה דבר ויפתח שפתיו עמך br
6 ו ויגד-לך תעלמות חכמה-- כי-כפלים לתושיה br ודע-- כי-ישה לך אלוה מעונך br
7 ז החקר אלוה תמצא אם עד-תכלית שדי תמצא br
8 ח גבהי שמים מה-תפעל עמקה משאול מה-תדע br
9 ט ארכה מארץ מדה ורחבה מני-ים br
10 י אם-יחלף ויסגיר ויקהיל ומי ישיבנו br
11 יא כי-הוא ידע מתי-שוא וירא-און ולא יתבונן br
12 יב ואיש נבוב ילבב ועיר פרא אדם יולד br
13 יג אם-אתה הכינות לבך ופרשת אליו כפיך br
14 יד אם-און בידך הרחיקהו ואל-תשכן באהליך עולה br
15 טו כי-אז תשא פניך ממום והיית מצק ולא תירא br
16 טז כי-אתה עמל תשכח כמים עברו תזכר br
17 יז ומצהרים יקום חלד תעפה כבקר תהיה br
18 יח ובטחת כי-יש תקוה וחפרת לבטח תשכב br
19 יט ורבצת ואין מחריד וחלו פניך רבים br
20 כ ועיני רשעים תכלינה ומנוס אבד מנהם ותקותם מפח-נפש