1 Ahitofel a zis lui Absalom: ,,Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.
2 Îl voi lua pe neaşteptate, cînd va fi obosit şi va avea mînile slăbite, îl voi înspăimînta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat,
3 şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care -l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.``
4 Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrînilor lui Israel.
5 Dar Absalom a zis: ,,Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.``
6 Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i -a zis: ,,Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!``
7 Huşai a răspuns lui Absalom: ,,De data aceasta, sfatul pe care ţi l -a dat Ahitofel nu este bun.``
8 Şi Huşai a zis: ,,Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sînt înfuriaţi ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s'au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;
9 iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, dela început, vor cădea unii subt loviturile lor, se va auzi îndată, şi se va zice: ,Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!`
10 Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.
11 Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, dela Dan pînă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.
12 Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămînt; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii cari sînt cu el.
13 Dacă va fugi într'o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, şi o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămînea nici o piatră în ea.``
14 Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: ,,Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.`` Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
15 Husai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: ,,Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrînilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.
16 Acum trimeteţi îndată ştire lui David, şi spuneţi -i: ,Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.`
17 Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate.
18 Dar odată i -a zărit un tînăr, şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă, şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, şi s'au pogorît în ea.
19 Femeia a luat o învelitoare, a întins -o peste gura fîntînii, şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.
20 Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta, şi au zis: ,Unde sînt Ahimaaţ şi Ionatan?` Femeia le -a răspuns: ,Au trecut pîrîul`. Au căutat, şi negăsindu -i, s'au întors la Ierusalim.
21 După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă, şi s'au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: ,Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.`
22 David şi tot poporul care era cu el s'au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul``.
23 Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n'a fost urmat, a pus şaua pe măgar, şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi -a pus casa în rînduială, şi s'a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său.
24 David ajunsese la Mahanaim, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.
25 Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
26 Israel şi Absalom au tăbărît în ţara Galaadului.
27 Cînd a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai... Galaaditul, din Roghelim,
28 au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături,
29 miere, unt, oi, şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănînce; căci ziceau: ,,Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.``
1 亚希多弗又对押沙龙说： "求你准我挑选一万二千人， 今晚我要动身去追赶大卫，
2 趁他疲乏手软的时候， 忽然追上他， 使他惊惶失措， 与他在一起的人就必逃跑； 我只要单单击杀王一人，
3 使众人都来归你。你所寻索的那个人一死， 众人就都归你了， 众人也可以平安无事。"
4 押沙龙和以色列的众长老都看这事为美。
5 押沙龙说： "把亚基人户筛召来， 我们也听听他怎么说。"
6 于是户筛来见押沙龙， 押沙龙问他说： "亚希多弗说了这样的话， 我们可以照着他的话去行吗？如果不可以， 请你提议吧！ "
7 户筛回答押沙龙： "亚希多弗这次计划的谋略不好。"
8 户筛又说： "你知道你父亲和那些跟随他的人都是勇士； 他们凶恶威猛， 好像野地里丧子的母熊一样； 并且你父亲是个战士， 必不会与众人在一起住宿。
9 现在他或躺在一个坑中， 或在另一个地方， 如果他首先攻击你的手下， 听见的人就必说： ‘跟从押沙龙的人被杀了！ ’
10 那时， 纵使有人像狮子一般勇敢， 心里也必惊慌， 因为全以色列都知道你父亲是个勇士， 跟随他的人都是英勇的人。
11 因此， 我建议把以色列众人， 从但到别是巴， 都聚集到你这里来， 好像海边的沙那样多， 然后你亲自率领他们上战场。
12 无论我们在哪一个地方找到大卫， 就攻击他； 我们临到他， 像露水降在地上一样。这样， 他和跟随他的人， 就一个也不会留下。
13 如果他退入城里去， 以色列众人就要带绳子到那城去， 我们要把那城拉到河里去， 使那里连一块小石头也找不到。"
14 押沙龙和以色列众人都说： "亚基人户筛的谋略比亚希多弗的好。"因为耶和华定意要破坏亚希多弗的好计谋， 为要降灾祸给押沙龙。
15 于是户筛对撒督祭司和亚比亚他说： "亚希多弗为押沙龙和以色列的众长老所策定的谋略是这样这样的， 我所策定的谋略又是这样这样的。
16 现在你们要赶快派人去告诉大卫： ‘今天晚上你不可在旷野的渡口住宿， 务要过河， 免得王和跟随他的众人都被吞灭。’"
17 那时， 约拿单和亚希玛斯停留在隐．罗结， 他们不敢进城， 怕被人看见。有一个婢女经常出来， 把话告诉他们， 然后他们再去告诉大卫王。
18 但有一个仆人看见他们， 就去告诉押沙龙。因此， 他们两人急忙离开那里， 来到巴户琳某人的家里； 那人的院子里有一口井， 他们就下到井里。
19 那家的主妇拿了一块大布， 盖在井口上， 又在上面铺了一些麦子， 所以没有人知道这件事。
20 押沙龙的臣仆到这家来见那妇人， 问她： "亚希玛斯和约拿单在哪里？"那妇人回答他们说： "他们已经过了河了。"于是臣仆搜索他们， 却没有找着， 就都回耶路撒冷去了。
21 他们走了以后， 两人从井里上来， 去告诉大卫王， 对大卫说： "你们要起来， 赶快过河， 因为亚希多弗已经定了这样这样的谋略攻击你们。"
22 于是大卫和跟随他的众人都起来， 渡过约旦河； 到了天亮， 没有一人还没有渡过约旦河的。
23 亚希多弗见自己的谋略不被采纳， 就预备了驴子， 起程往本城自己的家去。他安排好了家里的事， 就上吊死了， 埋葬在他父亲的坟墓里。
24 大卫到了玛哈念， 押沙龙和跟随他的以色列众人也都过了约旦河。
25 押沙龙派亚玛撒统率军队， 作军队的元帅， 取代约押。亚玛撒是以实玛利人以特拉的儿子。以特拉曾经与拿辖的女儿亚比该亲近过； 亚比该和约押的母亲洗鲁雅是姊妹。
26 以色列人和押沙龙都在基列地安营。
27 大卫到了玛哈念的时候， 亚扪族的拉巴人拿辖的儿子朔比、罗．底巴人亚米利的儿子玛吉、基列的罗基琳人巴西莱，
28 带来寝具、碗盘、瓦器、小麦、大麦、面粉、炒麦、豆子、红豆、炒豆、
29 蜂蜜、奶油、绵羊和乳酪送给大卫和跟随他的人吃， 因为他们说： "这些人在旷野一定又饥饿， 又疲倦， 又口渴了。"