Marcos 6 - Bíblia Online

Isus a plecat de acolo, şi S'a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 
Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I -a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui? 
Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?`` Şi găseau o pricină de poticnire în El. 
Dar Isus le -a zis: ,,Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.`` 
N'a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi -a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i -a vindecat. 
Şi se mira de necredinţa lor. 
Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să -i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate. 
Le -a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n'aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu; 
să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine. 
Apoi le -a zis: ,,În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela. 
Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.`` 
Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa. 
Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi -i vindecau. 
Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: ,,Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.`` 
Alţii ziceau: ,,Este Ilie.`` Iar alţii ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.`` 
Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.`` 
Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi -l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă. 
Şi Ioan zicea lui Irod: ,,Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!`` 
Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să -l omoare. Dar nu putea, 
căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi -l asculta cu plăcere. 
Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 
Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.`` 
Apoi a adăugat cu jurămînt: ,,Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.`` 
Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: ,,Ce să cer? Şi mamă-sa i -a răspuns: ,,Capul lui Ioan Botezătorul.`` 
Ea s'a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i -a făcut următoarea cerere: ,,Vreau să-mi dai îndată, într'o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.`` 
Împăratul s'a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n'a vrut să zică nu. 
A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s'a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 
l -a adus pe o farfurie, l -a dat fetei, şi fata l -a dat mamei sale. 
Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într'un mormînt. 
Apostolii s'au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 
Isus le -a zis: ,,Veniţi singuri la o parte, într'un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.`` Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n'aveau vreme nici să mănînce. 
Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într'un loc pustiu, la o parte. 
Oamenii i-au văzut plecînd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 
Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s'a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n'aveau păstor; şi a început să -i înveţe multe lucruri. 
Fiindcă ziua era pe sfîrşite, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfîrşite. 
Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pîne, fiindcă n'au ce mînca.`` 
,,Daţi-le voi să mănînce``, le -a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?`` 
Şi El i -a întrebat: ,,Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.`` S'au dus de au văzut cîte pîni au, şi au răspuns: ,,Cinci, şi doi peşti.`` 
Atunci le -a poruncit să -i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 
Şi au şezut jos în cete de cîte o sută şi de cîte cincizeci. 
El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi -a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i -a împărţit la toţi. 
Au mîncat toţi şi s'au săturat; 
şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti. 
Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi. 
Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 
Dupăce Şi -a luat rămas bun dela norod, S'a dus în munte, ca să Se roage. 
Cînd s'a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 
A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Şi într'a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, şi voia să treacă pe lîngă ei. 
Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s'a părut că este o nălucă, şi au ţipat; 
pentrucă toţi L-au văzut, şi s'au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le -a zis: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!`` 
Apoi S'a suit la ei în corabie, şi a stat vîntul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 
căci nu înţeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită. 
După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal. 
Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 
au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El. 
Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi -L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi. 

耶稣离开那里， 来到自己的家乡， 他的门徒跟着他。 
到了安息日， 他开始在会堂里教导人； 很多人听见了， 都惊奇地说： "这个人从哪里得来这一切呢？所赐给他的是怎么样的智慧， 竟然借着他的手行出这样的神迹？ 
这不是那木匠吗？不是马利亚的儿子， 雅各、约西、犹大、西门的哥哥吗？他的妹妹们不也在我们这里吗？"他们就厌弃耶稣。 
耶稣对他们说： "先知除了在自己的本乡、本族、本家之外， 没有不受人尊敬的。" 
耶稣不能在那里行什么神迹， 只给几个病人按手， 医好了他们。 
对于那些人的不信， 他感到诧异。耶稣到周围的乡村去继续教导人。 
他把十二门徒叫来， 差遣他们两个两个地出去， 赐给他们胜过污灵的权柄； 
吩咐他们说： "除了手杖以外， 路上什么都不要带， 不要带干粮， 不要带口袋， 腰袋里也不要带钱， 
只穿一双鞋， 不要穿两件衣服。" 
又对他们说： "你们无论到哪里， 进了一家就住在那家， 直到离开那个地方。 
什么地方不接待你们， 不听你们， 你们离开那地方的时候， 就要把脚上的灰尘跺下去， 作为反对他们的见证。" 
门徒就出去传道， 叫人悔改， 
赶出许多鬼， 用油抹了许多病人， 医好他们。 
当时耶稣的名声传扬出去， 希律王也听到了。有人说： "施洗的约翰从死人中复活了， 所以他身上有行神迹的能力。" 
又有人说： "他是以利亚。"还有人说： "他是先知， 像古时先知中的一位。" 
希律听见就说： "是约翰， 我砍了他的头， 他又活了！ " 
原来希律曾亲自派人去捉拿约翰， 把他捆锁在监里。他这样作， 是为了他弟弟的妻子希罗底的缘故， 因为他娶了希罗底为妻， 
而约翰曾对希律说： "你占有你兄弟的妻子是不合理的。" 
于是希罗底怀恨在心， 想要杀他， 只是不能。 
因为希律惧怕约翰， 知道他是公义圣洁的人， 就保护他。希律听了约翰的话， 就非常困扰， 却仍然喜欢听他。 
有一天， 机会来了。在希律生日的那一天， 他为大臣、千夫长和加利利的要人摆设了筵席。 
希罗底的女儿进来跳舞， 使希律和在座的宾客都很开心。王就对女孩子说： "你无论想要什么， 只管向我求， 我一定给你！ " 
并且对她再三起誓： "你无论向我求什么， 就是我国的一半， 我也一定给你！ " 
于是她出去问母亲： "我该求什么呢？"希罗底告诉她： "施洗的约翰的头！ " 
她急忙到王面前， 向王要求说： "愿王立刻把施洗的约翰的头放在盘子上给我！ " 
希律王非常忧愁， 但是因为他的誓言和在座的宾客， 就不愿拒绝她。 
希律王立刻差遣一个侍卫， 吩咐把约翰的头拿来。侍卫就去了， 在监里斩了约翰的头， 
把头放在盘子上， 拿来交给那女孩子， 女孩子又交给她的母亲。 
约翰的门徒听见了， 就来把他的尸体领去， 安放在坟墓里。 
使徒们回来聚集在耶稣跟前， 把他们所作和所教导的一切都报告给他听。 
耶稣对他们说： "来， 你们自己到旷野去休息一下。"因为来往的人多， 他们甚至没有时间吃饭。 
他们就悄悄地上了船， 到旷野去了。 
群众看见他们走了， 有许多人认出了他们， 就从各城出来， 跑到那里， 比他们先赶到。 
耶稣一下船， 看见一大群人， 就怜悯他们， 因为他们好像羊没有牧人一样， 就开始教导他们许多事。 
天晚了， 门徒前来对他说： "这里是旷野的地方， 天已经很晚了， 
请叫他们散开， 好让他们往周围的田舍村庄去， 自己买点东西吃。" 
耶稣回答他们： "你们给他们吃吧！ "门徒说： "要我们去买两百银币的饼给他们吃吗？" 
耶稣说： "去看看你们有多少饼！ "他们知道了， 就说： "五个饼， 还有两条鱼。" 
耶稣吩咐他们叫大家分组坐在青草地上。 
他们就一排一排地坐了下来， 有一百的， 有五十的。 
耶稣拿起这五个饼、两条鱼， 望着天， 祝谢了； 然后把饼擘开， 递给门徒摆在群众面前， 又把两条鱼也分给群众。 
大家都吃了， 并且吃饱了。 
他们把剩下的零碎捡起来， 装满了十二个篮子， 
吃饼的人， 男人就有五千。 
事后耶稣立刻催门徒上船， 叫他们先渡到对岸的伯赛大去， 等他自己叫众人散开。 
他离开了他们， 就上山去祷告。 
到了晚上， 船在海中， 耶稣独自在岸上， 
看见门徒辛辛苦苦地摇橹， 因为风不顺。天快亮的时候（"天快亮的时候"原文作"夜里四更天"）， 耶稣在海面上向他们走去， 想要赶过他们。 
门徒看见他在海面上走， 以为是鬼怪， 就喊叫起来； 
因为他们都看见了他， 非常恐惧。耶稣立刻对他们说： "放心吧！ 是我， 不要怕。" 
于是上了船， 和他们在一起， 风就平静了。门徒心里十分惊奇， 
因为他们还不明白分饼这件事的意义， 他们的心还是迟钝。 
他们渡过了海， 就在革尼撒勒靠岸， 
一下船， 众人立刻认出耶稣来， 
就跑遍那一带地方， 把有病的人放在褥子上， 听见他在哪里， 就抬到哪里。 
耶稣无论到什么地方， 或村庄， 或城市， 或乡野， 众人都把病人放在街上， 求耶稣准他们摸他衣服的繸子， 摸着的人就都好了。 

Marcos 7

Veja também

Como superar a ansiedade por meio da oração?

As mulheres da Bíblia: o papel feminino na história da fé