1 Elihu a urmat şi a zis:

2 ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6 El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

7 Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

8 Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

10 Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

11 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

12 Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13 Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

14 îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17 Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

18 Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

20 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23 Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

24 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

25 Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29 Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

32 Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

33 Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

1 이로 인하여 내 마음이 떨며 자기 처소에서 떠나느니라

2 하나님의 음성 곧 그 입에서 나오는 소리를 들으라 들으라

3 그 소리를 천하에 퍼치시며 번개 빛으로 땅끝까지 이르게 하시고

4 그 후에 음성을 발하시며 위엄의 울리는 음성을 내시고는 그 음성이 들릴 때에 번개 빛을 금치 아니하시느니라

5 하나님이 기이하게 음성을 울리시며 우리의 헤아릴 수 없는 큰 일을 행하시느니라

6 눈을 명하여 땅에 내리라 하시며 적은 비와 큰 비도 그 같이 내리게 하시느니라

7 그가 각 사람의 손을 봉하시나니 이는 그 지으신 모든 사람으로 그것을 알게 하려 하심이니라

8 짐승들은 숨는 곳으로 들어가서 그 굴에 머물며

9 남방 밀실에서는 광풍이 이르고 북방에서는 찬 기운이 이르며

10 하나님의 부시는 기운에 얼음이 얼고 물의 넓이가 줄어지느니라

11 그가 습기로 빽빽한 구름 위에 실으시고 번개 빛의 구름을 널리펴신즉

12 구름이 인도하시는대로 두루 행하나니 이는 무릇 그의 명하시는 것을 세계상에 이루려 함이라

13 혹 징벌을 위하며, 혹 토지를 위하며, 혹 긍휼 베푸심을 위하여 구름으로 오게 하시느니라

14 욥이여 이것을 듣고 가만히 서서 하나님의 기묘하신 일을 궁구하라

15 하나님이 어떻게 이런 것들에게 명령하셔서 그 구름의 번개 빛으로 번쩍 번쩍하게 하시는지 네가 아느냐 ?

16 구름의 평평하게 뜬 것과 지혜가 온전하신 자의 기묘한 일을 네가 아느냐 ?

17 남풍으로 하여 땅이 고요할 때에 네 의복이 따뜻한 까닭을 네가 아느냐 ?

18 네가 능히 그와 함께 하여 부은 거울 같은 견고한 궁창을 펼 수 있느냐 ?

19 우리가 그에게 할 말을 너는 우리에게 가르치라 우리는 어두워서 진술하지 못하겠노라

20 내가 말하고 싶은 것을 어찌 그에게 고할 수 있으랴 어찌 삼키우기를 바랄 자가 있으랴

21 사람이 어떤 때는 궁창의 광명을 볼 수 없어도 바람이 지나가면 맑아지느니라

22 북방에서는 금 빛이 나오나니 하나님께는 두려운 위엄이 있느니라

23 전능자를 우리가 측량할 수 없나니 그는 권능이 지극히 크사 심판이나 무한한 공의를 굽히지 아니 하심이라

24 그러므로 사람들은 그를 경외하고 그는 마음에 지혜롭다 하는 자를 돌아보지 아니하시느니라

25

26

27

28

29

30

31

32

33