1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
2 ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?
9 Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;
10 cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`
12 De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
17 Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?
20 Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;
27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,
30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?
31 Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?
32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
34 Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
35 Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`
36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,
38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40 cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?
1 산 염소가 새끼 치는 때를 네가 아느냐 ? 암사슴의 새끼 낳을 기한을 네가 알 수 있느냐 ?
2 그것이 몇 달만에 만삭되는지 아느냐 ? 그 낳을 때를 아느냐 ?
3 그것들은 몸을 구푸리고 새끼를 낳아 그 괴로움을 지내어 버리며
4 그 새끼는 강하여져서 빈 들에서 길리우다가 나가고는 다시 돌아오지 아니하느니라
5 누가 들나귀를 놓아 자유하게 하였느냐 ? 누가 빠른 나귀의 매인 것을 풀었느냐 ?
6 내가 들로 그 집을, 짠 땅으로 그 사는 처소를 삼았느니라
7 들나귀는 성읍의 지꺼리는 것을 업신여기니 어거하는 자의 지르는 소리가 그것에게 들리지 아니하며
8 초장이 된 산으로 두루 다니며 여러 가지 푸른 것을 찾느니라
9 들소가 어찌 즐겨 네게 복종하며 네 외양간에 머물겠느냐 ?
10 네가 능히 줄로 들소를 매어 이랑을 갈게 하겠느냐 ? 그것이 어찌 골짜기에서 너를 따라 쓰레를 끌겠느냐 ?
11 그것의 힘이 많다고 네가 그것을 의지하겠느냐 ? 네 수고하는 일을 그것에게 맡기겠느냐 ?
12 그것이 네 곡식을 집으로 실어오며 네 타작 마당에 곡식 모으기를 그것에게 의탁하겠느냐 ?
13 타조는 즐거이 그 날개를 친다마는 그 깃과 털이 인자를 베푸느냐 ?
14 그것이 알을 땅에 버려두어 모래에서 더워지게 하고
15 발에 깨어질 것이나 들짐승에게 밟힐 것을 생각지 아니하고
16 그 새끼에게 무정함이 제 새끼가 아닌 것처럼 하며 그 구로한 것이 헛되게 될지라도 괘념치 아니하나니
17 이는 하나님 내가 지혜를 품부하지 아니하고 총명을 주지 아니함이니라
18 그러나 그 몸을 떨쳐 뛰어갈 때에는 말과 그 탄 자를 경히 여기느니라
19 말의 힘을 네가 주었느냐 그 목에 흩날리는 갈기를 네가 입혔느냐 ?
20 네가 그것으로 메뚜기처럼 뛰게 하였느냐 ? 그 위엄스러운 콧소리가 두려우니라
21 그것이 골짜기에서 허위고 힘 있음을 기뻐하며 앞으로 나아가서 군사들을 맞되
22 두려움을 비웃고 놀라지 아니하며 칼을 당할지라도 물러나지 아니하니
23 그 위에서는 전동과 빛난 작은 창과 큰 창이 쟁쟁하며
24 땅을 삼킬듯이 맹렬히 성내며 나팔 소리를 들으면 머물러 서지 아니하고
25 나팔 소리 나는대로 소소히 울며 멀리서 싸움 냄새를 맡고 장관의 호령과 떠드는 소리를 듣느니라
26 매가 떠올라서 날개를 펼쳐 남방으로 향하는 것이 어찌 네 지혜로 말미암음이냐 ?
27 독수리가 공중에 떠서 높은 곳에 보금자리를 만드는 것이 어찌 네 명령을 의지함이냐 ?
28 그것이 낭떠러지에 집을 지으며 뾰족한 바위 끝이나 험준한 데 거하며
29 거기서 움킬만한 것을 살피나니 그 눈이 멀리 봄이며
30 그 새끼들도 피를 빠나니 살륙 당한 자 있는 곳에는 그것도 거기 있느니라
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41