1 Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.

2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,

3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

4 Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit.

5 Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon.

6 Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, şi m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n'am păzit -o.

7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -

8 Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.

9 Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

10 Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. -

12 Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.

13 Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.

14 Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. -

15 Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! -

16 Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! -

17 Cedrii sînt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. -

1 The Song of Songs, that [is] Solomon`s.

2 Let him kiss me with kisses of his mouth, For better [are] thy loves than wine.

3 For fragrance [are] thy perfumes good. Perfume emptied out -- thy name, Therefore have virgins loved thee!

4 Draw me: after thee we run, The king hath brought me into his inner chambers, We do joy and rejoice in thee, We mention thy loves more than wine, Uprightly they have loved thee!

5 Dark [am] I, and comely, daughters of Jerusalem, As tents of Kedar, as curtains of Solomon.

6 Fear me not, because I [am] very dark, Because the sun hath scorched me, The sons of my mother were angry with me, They made me keeper of the vineyards, My vineyard -- my own -- I have not kept.

7 Declare to me, thou whom my soul hath loved, Where thou delightest, Where thou liest down at noon, For why am I as one veiled, By the ranks of thy companions?

8 If thou knowest not, O fair among women, Get thee forth by the traces of the flock, And feed thy kids by the shepherds` dwellings!

9 To my joyous one in chariots of Pharaoh, I have compared thee, my friend,

10 Comely have been thy cheeks with garlands, Thy neck with chains.

11 Garlands of gold we do make for thee, With studs of silver!

12 While the king [is] in his circle, My spikenard hath given its fragrance.

13 A bundle of myrrh [is] my beloved to me, Between my breasts it lodgeth.

14 A cluster of cypress [is] my beloved to me, In the vineyards of En-Gedi!

15 Lo, thou [art] fair, my friend, Lo, thou [art] fair, thine eyes [are] doves!

16 Lo, thou [art] fair, my love, yea, pleasant, Yea, our couch [is] green,

17 The beams of our houses [are] cedars, Our rafters [are] firs, I [am] a rose of Sharon, a lily of the valleys!