1 M'am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n'are cine să -i mîngîie!
2 Şi am găsit că morţii, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiţi decît cei vii, cari sînt încă în viaţă.
3 Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s'a născut încă, fiindcă n'a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
4 Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
5 Nebunul îşi încrucişează mînile, şi îşi mănîncă însăş carnea lui.
6 Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.
7 Am mai văzut o altă deşertăciune supt soare.
8 Un om este singur singurel, n'are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n'are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte: ,,Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
9 Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.
10 Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să -l ridice!
11 Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?
12 Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;
14 căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcarcă poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.
15 Am văzut pe toţi cei vii, cari umblă supt soare, înconjurînd pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.
16 Fără sfîrşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuş, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
1 And I have turned, and I see all the oppressions that are done under the sun, and lo, the tear of the oppressed, and they have no comforter; and at the hand of their oppressors [is] power, and they have no comforter.
2 And I am praising the dead who have already died above the living who are yet alive.
3 And better than both of them [is] he who hath not yet been, in that he hath not seen the evil work that hath been done under the sun.
4 And I have seen all the labour, and all the benefit of the work, because for it a man is the envy of his neighbour. Even this [is] vanity and vexation of spirit.
5 The fool is clasping his hands, and eating his own flesh:
6 `Better [is] a handful [with] quietness, than two handfuls [with] labour and vexation of spirit.`
7 And I have turned, and I see a vain thing under the sun:
8 There is one, and there is not a second; even son or brother he hath not, and there is no end to all his labour! His eye also is not satisfied with riches, and [he saith not], `For whom am I labouring and bereaving my soul of good?` This also is vanity, it is a sad travail.
9 The two [are] better than the one, in that they have a good reward by their labour.
10 For if they fall, the one raiseth up his companion, but wo to the one who falleth and there is not a second to raise him up!
11 Also, if two lie down, then they have heat, but how hath one heat?
12 And if the one strengthen himself, the two stand against him; and the threefold cord is not hastily broken.
13 Better is a poor and wise youth than an old and foolish king, who hath not known to be warned any more.
14 For from a house of prisoners he hath come out to reign, for even in his own kingdom he hath been poor.
15 I have seen all the living, who are walking under the sun, with the second youth who doth stand in his place;
16 there is no end to all the people, to all who were before them; also, the latter rejoice not in him. Surely this also is vanity and vexation of spirit.