1 Avram s'a suit din Egipt în ţara dela meazăzi, el, nevastă-sa, şi tot ce avea, împreună cu Lot.

2 Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.

3 Din ţara dela meazăzi s'a îndreptat şi a mers pînă la Betel, pînă la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

4 în locul unde era altarul, pe care -l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.

5 Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

6 Şi ţinutul acela nu -i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.

7 S'a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară.

8 Avram a zis lui Lot: ,,Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sîntem fraţi.

9 Nu -i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.``

10 Lot şi -a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.

11 Lot şi -a ales toată Cîmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s'au despărţit ei unul de altul.

12 Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi -a întins corturile pînă la Sodoma.

13 Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

14 Domnul a zis lui Avram, după ce s'a despărţit Lot de el: ,,Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează zi, spre răsărit şi spre apus;

15 căci toată ţara pe care o vezi, ţi -o da ţie şi seminţei tale în veac.

16 Îţi voi face sămînţa ca pulberea pămîntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată.

17 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi -o voi da``.

18 Avram şi -a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lîngă stejarii lui Mamre, cari sînt lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

1 And Abram goeth up from Egypt (he and his wife, and all that he hath, and Lot with him) towards the south;

2 and Abram [is] exceedingly wealthy in cattle, in silver, and in gold.

3 And he goeth on his journeyings from the south, even unto Bethel, unto the place where his tent had been at the commencement, between Bethel and Hai --

4 unto the place of the altar which he made there at the first, and there doth Abram preach in the name of Jehovah.

5 And also to Lot, who is going with Abram, there hath been sheep and oxen and tents;

6 and the land hath not suffered them to dwell together, for their substance hath been much, and they have not been able to dwell together;

7 and there is a strife between those feeding Abram`s cattle and those feeding Lot`s cattle; and the Canaanite and the Perizzite [are] then dwelling in the land.

8 And Abram saith unto Lot, `Let there not, I pray thee, be strife between me and thee, and between my shepherds and thy shepherds, for we [are] men -- brethren.

9 Is not all the land before thee? be parted, I pray thee, from me; if to the left, then I to the right; and if to the right, then I to the left.`

10 And Lot lifteth up his eyes, and seeth the whole circuit of the Jordan that it [is] all a watered country (before Jehovah`s destroying Sodom and Gomorrah, as Jehovah`s garden, as the land of Egypt,) in thy coming toward Zoar,

11 and Lot chooseth for himself the whole circuit of the Jordan; and Lot journeyeth from the east, and they are parted -- a man from his companion;

12 Abram hath dwelt in the land of Canaan, and Lot hath dwelt in the cities of the circuit, and tenteth unto Sodom;

13 and the men of Sodom [are] evil, and sinners before Jehovah exceedingly.

14 And Jehovah said unto Abram, after Lot`s being parted from him, `Lift up, I pray thee, thine eyes, and look from the place where thou [art], northward, and southward, and eastward, and westward;

15 for the whole of the land which thou are seeing, to thee I give it, and to thy seed -- to the age.

16 And I have set thy seed as dust of the earth, so that, if one is able to number the dust of the earth, even thy seed is numbered;

17 rise, go up and down through the land, to its length, and to its breadth, for to thee I give it.`

18 And Abram tenteth, and cometh, and dwelleth among the oaks of Mamre, which [are] in Hebron, and buildeth there an altar to Jehovah.