Lucas 22 - Bíblia Online

Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia. 
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 
Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 
Iuda s'a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să -L dea în mînile lor. 
Ei s'au bucurat, şi au căzut la învoială să -i dea bani. 
După ce le -a făgăduit că li -L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului. 
Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. 
Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.`` 
,,Unde voieşti să pregătim?`` L-au întrebat ei. 
El le -a răspuns: ,,Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra, 
şi spuneţi stăpînului casei: ,Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?` 
Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.`` 
Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. 
Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 
El le -a zis: ,,Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; 
căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: ,,Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi -l între voi; 
pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi le -a dat -o zicînd: ,,Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.`` 
Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l -a dat, zicînd: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.`` 
,,Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 
Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!`` 
Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. 
Între apostoli s'a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? 
Isus le -a zis: ,,Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători. 
Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte. 
Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă. 
Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. 
De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi -a pregătit -o Mie, 
ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.`` 
Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v'a cerut să vă cearnă ca grîul. 
Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.`` 
,,Doamne``, I -a zis Petru, ,,cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.`` 
Şi Isus i -a zis: ,,Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.`` 
Apoi le -a mai zis: ,,Cînd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ,,De nimic``, I-au răspuns ei. 
Şi El le -a zis: ,,Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s'o ia; cine are o traistă, deasemenea s'o ia; şi cine n'are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie. 
Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege.` Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.`` 
,,Doamne``, I-au zis ei, ,,iată aici două săbii.`` Şi El le -a zis: ,,Destul!`` 
După ce a ieşit afară, S'a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 
Cînd a ajuns la locul acela, le -a zis: ,,Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`` 
Apoi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, 
zicînd: ,,Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.`` 
Atunci I s'a arătat un înger din cer, ca să -L întărească. 
A ajuns într'un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt. 
După ce S'a rugat, S'a sculat, şi a venit la ucenici; i -a găsit adormiţi de întristare, 
şi le -a zis: ,,Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`` 
Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s'a apropiat de Isus, ca să -L sărute. 
Şi Isus i -a zis: ,,Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?`` 
Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: ,,Doamne, să lovim cu sabia?`` 
Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea dreaptă. 
Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Lăsaţi -i! Pînă aici!`` Şi S'a atins de urechea omului aceluia, şi l -a vindecat. 
Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: ,,Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege? 
În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n'aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului.`` 
Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. 
Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s'a aşezat şi el printre ei. 
O slujnică l -a văzut cum şedea la para focului, s'a uitat ţintă la el, şi a zis: ,,Şi omul acesta era cu El.`` 
Dar Petru s'a lepădat, şi a zis: ,,Femeie, nu -L cunosc.`` 
Peste puţin, l -a văzut un altul şi a zis: ,,Şi tu eşti unul din oamenii aceia.`` Iar Petru a zis: ,,Omule, nu sînt dintre ei.`` 
Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: ,,Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.`` 
Petru a răspuns: ,,Omule, nu ştiu ce zici.`` Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul. 
Domnul S'a întors, şi S'a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba pe care i -o spusese Domnul: ,,Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.`` 
Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar. 
Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi -L băteau. 
L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi -L întrebau, zicînd: ,,Prooroceşte, cine Te -a lovit?`` 
Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori. 
Cînd s'a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s'au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 
,,Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!`` Isus le -a răspuns: ,,Dacă vă voi spune, nu veţi crede; 
şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 
Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.`` 
Toţi au zis: ,,Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?`` Şi El le -a răspuns: ,,Aşa cum o spuneţi; da, sînt.`` 
Atunci ei au zis: ,,Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit -o din gura Lui.`` 

And the feast of the unleavened food was coming nigh, that is called Passover, 
and the chief priests and the scribes were seeking how they may take him up, for they were afraid of the people. 
And the Adversary entered into Judas, who is surnamed Iscariot, being of the number of the twelve, 
and he, having gone away, spake with the chief priests and the magistrates, how he might deliver him up to them, 
and they rejoiced, and covenanted to give him money, 
and he agreed, and was seeking a favourable season to deliver him up to them without tumult. 
And the day of the unleavened food came, in which it was behoving the passover to be sacrificed, 
and he sent Peter and John, saying, `Having gone on, prepare to us the passover, that we may eat;` 
and they said to him, `Where wilt thou that we might prepare?` 
And he said to them, `Lo, in your entering into the city, there shall meet you a man, bearing a pitcher of water, follow him to the house where he doth go in, 
and ye shall say to the master of the house, The Teacher saith to thee, Where is the guest-chamber where the passover with my disciples I may eat? 
and he shall show you a large upper room furnished, there make ready;` 
and they, having gone away, found as he hath said to them, and they made ready the passover. 
And when the hour come, he reclined (at meat), and the twelve apostles with him, 
and he said unto them, `With desire I did desire to eat this passover with you before my suffering, 
for I say to you, that no more may I eat of it till it may be fulfilled in the reign of God.` 
And having taken a cup, having given thanks, he said, `Take this and divide to yourselves, 
for I say to you that I may not drink of the produce of the vine till the reign of God may come.` 
And having taken bread, having given thanks, he brake and gave to them, saying, `This is my body, that for you is being given, this do ye -- to remembrance of me.` 
In like manner, also, the cup after the supping, saying, `This cup [is] the new covenant in my blood, that for you is being poured forth. 
`But, lo, the hand of him delivering me up [is] with me on the table, 
and indeed the Son of Man doth go according to what hath been determined; but wo to that man through whom he is being delivered up.` 
And they began to reason among themselves, who then of them it may be, who is about to do this thing. 
And there happened also a strife among them -- who of them is accounted to be greater. 
And he said to them, `The kings of the nations do exercise lordship over them, and those exercising authority upon them are called benefactors; 
but ye [are] not so, but he who is greater among you -- let him be as the younger; and he who is leading, as he who is ministering; 
for who is greater? he who is reclining (at meat), or he who is ministering? is it not he who is reclining (at meat)? and I -- I am in your midst as he who is ministering. 
`And ye -- ye are those who have remained with me in my temptations, 
and I appoint to you, as my Father did appoint to me, a kingdom, 
that ye may eat and may drink at my table, in my kingdom, and may sit on thrones, judging the twelve tribes of Israel.` 
And the Lord said, `Simon, Simon, lo, the Adversary did ask you for himself to sift as the wheat, 
and I besought for thee, that thy faith may not fail; and thou, when thou didst turn, strengthen thy brethren.` 
And he said to him, `Sir, with thee I am ready both to prison and to death to go;` 
and he said, `I say to thee, Peter, a cock shall not crow to-day, before thrice thou mayest disown knowing me.` 
And he said to them, `When I sent you without bag, and scrip, and sandals, did ye lack anything?` and they said, `Nothing.` 
Then said he to them, `But, now, he who is having a bag, let him take [it] up, and in like manner also a scrip; and he who is not having, let him sell his garment, and buy a sword, 
for I say to you, that yet this that hath been written it behoveth to be fulfilled in me: And with lawless ones he was reckoned, for also the things concerning me have an end.` 
And they said, `Sir, lo, here [are] two swords;` and he said to them, `It is sufficient.` 
And having gone forth, he went on, according to custom, to the mount of the Olives, and his disciples also followed him, 
and having come to the place, he said to them, `Pray ye not to enter into temptation.` 
And he was withdrawn from them, as it were a stone`s cast, and having fallen on the knees he was praying, 
saying, `Father, if Thou be counselling to make this cup pass from me --; but, not my will, but Thine be done.` -- 
And there appeared to him a messenger from heaven strengthening him; 
and having been in agony, he was more earnestly praying, and his sweat became, as it were, great drops of blood falling upon the ground. 
And having risen up from the prayer, having come unto the disciples, he found them sleeping from the sorrow, 
and he said to them, `Why do ye sleep? having risen, pray that ye may not enter into temptation.` 
And while he is speaking, lo, a multitude, and he who is called Judas, one of the twelve, was coming before them, and he came nigh to Jesus to kiss him, 
and Jesus said to him, `Judas, with a kiss the Son of Man dost thou deliver up?` 
And those about him, having seen what was about to be, said to him, `Sir, shall we smite with a sword?` 
And a certain one of them smote the servant of the chief priest, and took off his right ear, 
and Jesus answering said, `Suffer ye thus far,` and having touched his ear, he healed him. 
And Jesus said to those having come upon him -- chief priests, and magistrates of the temple, and elders -- `As upon a robber have ye come forth, with swords and sticks? 
while daily I was with you in the temple, ye did stretch forth no hands against me; but this is your hour and the power of the darkness.` 
And having taken him, they led and brought him to the house of the chief priest. And Peter was following afar off, 
and they having kindled a fire in the midst of the court, and having sat down together, Peter was sitting in the midst of them, 
and a certain maid having seen him sitting at the light, and having earnestly looked at him, she said, `And this one was with him!` 
and he disowned him, saying, `Woman, I have not known him.` 
And after a little, another having seen him, said, `And thou art of them!` and Peter said, `Man, I am not.` 
And one hour, as it were, having intervened, a certain other was confidently affirming, saying, `Of a truth this one also was with him, for he is also a Galilean;` 
and Peter said, `Man, I have not known what thou sayest;` and presently, while he is speaking, a cock crew. 
And the Lord having turned did look on Peter, and Peter remembered the word of the Lord, how he said to him -- `Before a cock shall crow, thou mayest disown me thrice;` 
and Peter having gone without, wept bitterly. 
And the men who were holding Jesus were mocking him, beating [him]; 
and having blindfolded him, they were striking him on the face, and were questioning him, saying, `Prophesy who he is who smote thee?` 
and many other things, speaking evilly, they spake in regard to him. 
And when it became day there was gathered together the eldership of the people, chief priests also, and scribes, and they led him up to their own sanhedrim, 
saying, `If thou be the Christ, tell us.` And he said to them, `If I may tell you, ye will not believe; 
and if I also question [you], ye will not answer me or send me away; 
henceforth, there shall be the Son of Man sitting on the right hand of the power of God.` 
And they all said, `Thou, then, art the Son of God?` and he said unto them, `Ye say [it], because I am;` 
and they said, `What need yet have we of testimony? for we ourselves did hear [it] from his mouth.` 

Lucas 23

Veja também

A mulher virtuosa de Provérbios 31: características e aplicação hoje

Frases de reflexão: inspire seu dia com versículos da Bíblia