Lucas 24 - Bíblia Online

În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră. 
Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt, 
au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus. 
Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 
Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 
Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea, 
cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.`` 
Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 
La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 
Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele. 
Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau. 
Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 
În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; 
şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. 
Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. 
Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască. 
El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti. 
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` - 
,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 
Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?`` 
Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri. 
Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt, 
nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. 
Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.`` 
Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! 
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?`` 
Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 
Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe. 
Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei. 
Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o. 
Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor. 
Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?`` 
S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, 
şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.`` 
Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii. 
Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!`` 
Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. 
Dar El le -a zis: ,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă? 
Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.`` 
(Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.) 
Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: ,,Aveţi aici ceva de mîncare?`` 
I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. 
El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor. 
Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.`` 
Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 
Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. 
Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. 
Voi sînteţi martori ai acestor lucruri. 
Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.`` 
El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat. 
Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer. 
Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 
Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin 

And on the first of the sabbaths, at early dawn, they came to the tomb, bearing the spices they made ready, and certain [others] with them, 
and they found the stone having been rolled away from the tomb, 
and having gone in, they found not the body of the Lord Jesus. 
And it came to pass, while they are perplexed about this, that lo, two men stood by them in glittering apparel, 
and on their having become afraid, and having inclined the face to the earth, they said to them, `Why do ye seek the living with the dead? 
he is not here, but was raised; remember how he spake to you, being yet in Galilee, 
saying -- It behoveth the Son of Man to be delivered up to the hands of sinful men, and to be crucified, and the third day to rise again.` 
And they remembered his sayings, 
and having turned back from the tomb told all these things to the eleven, and to all the rest. 
And it was the Magdalene Mary, and Joanna, and Mary of James, and the other women with them, who told unto the apostles these things, 
and their sayings appeared before them as idle talk, and they were not believing them. 
And Peter having risen, did run to the tomb, and having stooped down he seeth the linen clothes lying alone, and he went away to his own home, wondering at that which was come to pass. 
And, lo, two of them were going on during that day to a village, distant sixty furlongs from Jerusalem, the name of which [is] Emmaus, 
and they were conversing with one another about all these things that have happened. 
And it came to pass in their conversing and reasoning together, that Jesus himself, having come nigh, was going on with them, 
and their eyes were holden so as not to know him, 
and he said unto them, `What [are] these words that ye exchange with one another, walking, and ye are sad?` 
And the one, whose name was Cleopas, answering, said unto him, `Art thou alone such a stranger in Jerusalem, that thou hast not known the things that came to pass in it in these days?` 
And he said to them, `What things?` And they said to him, `The things about Jesus of Nazareth, who became a man -- a prophet -- powerful in deed and word, before God and all the people, 
how also the chief priests and our rulers did deliver him up to a judgment of death, and crucified him; 
and we were hoping that he it is who is about to redeem Israel, and also with all these things, this third day is passing to-day, since these things happened. 
`And certain women of ours also astonished us, coming early to the tomb, 
and not having found his body, they came, saying also to have seen an apparition of messengers, who say he is alive, 
and certain of those with us went away unto the tomb, and found as even the women said, and him they saw not.` 
And he said unto them, `O inconsiderate and slow in heart, to believe on all that the prophets spake! 
Was it not behoving the Christ these things to suffer, and to enter into his glory?` 
and having begun from Moses, and from all the prophets, he was expounding to them in all the Writings the things about himself. 
And they came nigh to the village whither they were going, and he made an appearance of going on further, 
and they constrained him, saying, `Remain with us, for it is toward evening,` and the day did decline, and he went in to remain with them. 
And it came to pass, in his reclining (at meat) with them, having taken the bread, he blessed, and having broken, he was giving to them, 
and their eyes were opened, and they recognized him, and he became unseen by them. 
And they said one to another, `Was not our heart burning within us, as he was speaking to us in the way, and as he was opening up to us the Writings?` 
And they, having risen up the same hour, turned back to Jerusalem, and found gathered together the eleven, and those with them, 
saying -- `The Lord was raised indeed, and was seen by Simon;` 
and they were telling the things in the way, and how he was made known to them in the breaking of the bread, 
and as they are speaking these things, Jesus himself stood in the midst of them, and saith to them, `Peace -- to you;` 
and being amazed, and becoming affrighted, they were thinking themselves to see a spirit. 
And he said to them, `Why are ye troubled? and wherefore do reasonings come up in your hearts? 
see my hands and my feet, that I am he; handle me and see, because a spirit hath not flesh and bones, as ye see me having.` 
And having said this, he shewed to them the hands and the feet, 
and while they are not believing from the joy, and wondering, he said to them, `Have ye anything here to eat?` 
and they gave to him part of a broiled fish, and of an honeycomb, 
and having taken, he did eat before them, 
and he said to them, `These [are] the words that I spake unto you, being yet with you, that it behoveth to be fulfilled all the things that are written in the Law of Moses, and the Prophets, and the Psalms, about me.` 
Then opened he up their understanding to understand the Writings, 
and he said to them -- `Thus it hath been written, and thus it was behoving the Christ to suffer, and to rise out of the dead the third day, 
and reformation and remission of sins to be proclaimed in his name to all the nations, beginning from Jerusalem: 
and ye -- ye are witnesses of these things. 
`And, lo, I do send the promise of my Father upon you, but ye -- abide ye in the city of Jerusalem till ye be clothed with power from on high.` 
And he led them forth without -- unto Bethany, and having lifted up his hands he did bless them, 
and it came to pass, in his blessing them, he was parted from them, and was borne up to the heaven; 
and they, having bowed before him, did turn back to Jerusalem with great joy, 
and were continually in the temple, praising and blessing God. Amen. 

João 1

Veja também

Os magos do oriente e seus presentes para Jesus

Versículos sobre São João para refletir