Lucas 9 - Bíblia Online

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le -a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele. 
Apoi i -a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi. 
,,Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,`` le -a zis El; ,,nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine. 
În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela. 
Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.`` 
Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri. 
Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi; 
alţii ziceau că s'a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime. 
Dar Irod zicea: ,,Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?`` Şi căuta să -L vadă. 
Apostolii, cînd s'au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i -a luat cu Sine, şi S'a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida. 
Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le -a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 
Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s'au apropiat, şi I-au zis: ,,Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într'un loc pustiu.`` 
Isus le -a zis: ,,Daţi-le voi să mănînce!`` Dar ei au răspuns: ,,N'avem decît cinci pîni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.`` 
Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Puneţi -i să şadă jos în cete de cîte cincizeci.`` 
Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. 
Isus a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, şi le -a binecuvîntat. Apoi le -a frînt, şi le -a dat ucenicilor să le împartă norodului. 
Au mîncat toţi, şi s'au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase. 
Într'o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le -a pus întrebarea următoare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?`` 
Ei I-au răspuns: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.`` 
,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt?`` ,,Hristosul lui Dumnezeu!`` I -a răspuns Petru. 
Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. 
Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze. 
Apoi a zis tuturor: ,,Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. 
Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui. 
Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s'ar prăpădi sau s'ar pierde pe sine însuş? 
Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 
Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu. 
Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S'a suit pe munte să Se roage. 
Pe cînd Se ruga, I s'a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare. 
Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, 
cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să -l aibă în Ierusalim. 
Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s'au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El. 
În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` Nu ştia ce spune. 
Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i -a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor. 
Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.`` 
Cînd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră. 
A doua zi, cînd s'au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus. 
Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: ,,Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 
Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l -a stropşit de tot. 
Am rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut. 
,,O neam necredincios şi pornit la rău``, a răspuns Isus; ,,pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.`` 
Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său. 
Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. 
,,Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!`` 
Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să -L întrebe în privinţa aceasta. 
Apoi le -a venit în gînd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 
Isus le -a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaş, l -a pus lîngă El, 
şi le -a zis: ,,Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.`` 
Ioan a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.`` 
,,Nu -l opriţi``, i -a răspuns Isus, ,,fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.`` 
Cînd s'a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi -a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim. 
A trimes înainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat într'un sat al Samaritenilor, ca să -I pregătească un loc de găzduit. 
Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 
Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: ,,Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să -i mistuie, cum a făcut Ilie?`` 
Isus S'a întors spre ei, i -a certat, şi le -a zis: ,,Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi! 
Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.`` Şi au plecat într'alt sat. 
Pe cînd erau pe drum, un om i -a zis: ,,Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.`` 
Isus i -a răspuns: ,,Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.`` 
Altuia i -a zis: ,,Vino după Mine!`` ,,Doamne``, I -a răspuns el, ,,lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.`` 
Dar Isus i -a zis: ,,Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Un altul a zis: ,,Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.`` 
Isus i -a răspuns: ,,Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.`` 

And having called together his twelve disciples, he gave them power and authority over all the demons, and to cure sicknesses, 
and he sent them to proclaim the reign of God, and to heal the ailing. 
And he said unto them, `Take nothing for the way, neither staff, nor scrip, nor bread, nor money; neither have two coats each; 
and into whatever house ye may enter, there remain, and thence depart; 
and as many as may not receive you, going forth from that city, even the dust from your feet shake off, for a testimony against them.` 
And going forth they were going through the several villages, proclaiming good news, and healing everywhere. 
And Herod the tetrarch heard of all the things being done by him, and was perplexed, because it was said by certain, that John hath been raised out of the dead; 
and by certain, that Elijah did appear, and by others, that a prophet, one of the ancients, was risen; 
and Herod said, `John I did behead, but who is this concerning whom I hear such things?` and he was seeking to see him. 
And the apostles having turned back, declared to him how great things they did, and having taken them, he withdrew by himself to a desert place of a city called Bethsaida, 
and the multitudes having known did follow him, and having received them, he was speaking to them concerning the reign of God, and those having need of service he cured. 
And the day began to decline, and the twelve having come near, said to him, `Let away the multitude, that having gone to the villages and the fields round about, they may lodge and may find provision, because here we are in a desert place.` 
And he said unto them, `Give ye them to eat;` and they said, `We have no more than five loaves, and two fishes: except, having gone, we may buy for all this people victuals;` 
for they were about five thousand men. And he said unto his disciples, `Cause them to recline in companies, in each fifty;` 
and they did so, and made all to recline; 
and having taken the five loaves, and the two fishes, having looked up to the heaven, he blessed them, and brake, and was giving to the disciples to set before the multitude; 
and they did eat, and were all filled, and there was taken up what was over to them of broken pieces, twelve baskets. 
And it came to pass, as he is praying alone, the disciples were with him, and he questioned them, saying, `Who do the multitudes say me to be?` 
And they answering said, `John the Baptist; and others, Elijah; and others, that a prophet, one of the ancients, was risen;` 
and he said to them, `And ye -- who do ye say me to be?` and Peter answering said, `The Christ of God.` 
And having charged them, he commanded [them] to say this to no one, 
saying -- `It behoveth the Son of Man to suffer many things, and to be rejected by the elders, and chief priests, and scribes, and to be killed, and the third day to be raised.` 
And he said unto all, `If any one doth will to come after me, let him disown himself, and take up his cross daily, and follow me; 
for whoever may will to save his life, shall lose it, and whoever may lose his life for my sake, he shall save it; 
for what is a man profited, having gained the whole world, and having lost or having forfeited himself? 
`For whoever may be ashamed of me, and of my words, of this one shall the Son of Man be ashamed, when he may come in his glory, and the Father`s, and the holy messengers`; 
and I say to you, truly, there are certain of those here standing, who shall not taste of death till they may see the reign of God.` 
And it came to pass, after these words, as it were eight days, that having taken Peter, and John, and James, he went up to the mountain to pray, 
and it came to pass, in his praying, the appearance of his face became altered, and his garment white -- sparkling. 
And lo, two men were speaking together with him, who were Moses and Elijah, 
who having appeared in glory, spake of his outgoing that he was about to fulfil in Jerusalem, 
but Peter and those with him were heavy with sleep, and having waked, they saw his glory, and the two men standing with him. 
And it came to pass, in their parting from him, Peter said unto Jesus, `Master, it is good to us to be here; and we may make three booths, one for thee, and one for Moses, and one for Elijah,` not knowing what he saith: 
and as he was speaking these things, there came a cloud, and overshadowed them, and they feared in their entering into the cloud, 
and a voice came out of the cloud saying, `This is My Son -- the Beloved; hear ye him;` 
and when the voice was past, Jesus was found alone; and they were silent, and declared to no one in those days anything of what they have seen. 
And it came to pass on the next day, they having come down from the mount, there met him a great multitude, 
and lo, a man from the multitude cried out, saying, `Teacher, I beseech thee, look upon my son, because he is my only begotten; 
and lo, a spirit doth take him, and suddenly he doth cry out, and it teareth him, with foaming, and it hardly departeth from him, bruising him, 
and I besought thy disciples that they might cast it out, and they were not able.` 
And Jesus answering said, `O generation, unstedfast and perverse, till when shall I be with you, and suffer you? bring near hither thy son;` 
and as he is yet coming near, the demon rent him, and tore [him] sore, and Jesus rebuked the unclean spirit, and healed the youth, and gave him back to his father. 
And they were all amazed at the greatness of God, and while all are wondering at all things that Jesus did, he said unto his disciples, 
`Lay ye to your ears these words, for the Son of Man is about to be delivered up to the hands of men.` 
And they were not knowing this saying, and it was veiled from them, that they might not perceive it, and they were afraid to ask him about this saying. 
And there entered a reasoning among them, this, Who may be greater of them? 
and Jesus having seen the reasoning of their heart, having taken hold of a child, set him beside himself, 
and said to them, `Whoever may receive this child in my name, doth receive me, and whoever may receive me, doth receive Him who sent me, for he who is least among you all -- he shall be great.` 
And John answering said, `Master, we saw a certain one in thy name casting forth the demons, and we forbade him, because he doth not follow with us;` 
and Jesus said unto him, `Forbid not, for he who is not against us, is for us.` 
And it came to pass, in the completing of the days of his being taken up, that he fixed his face to go on to Jerusalem, 
and he sent messengers before his face, and having gone on, they went into a village of Samaritans, to make ready for him, 
and they did not receive him, because his face was going on to Jerusalem. 
And his disciples James and John having seen, said, `Sir, wilt thou [that] we may command fire to come down from the heaven, and to consume them, as also Elijah did?` 
and having turned, he rebuked them, and said, `Ye have not known of what spirit ye are; 
for the Son of Man did not come to destroy men`s lives, but to save;` and they went on to another village. 
And it came to pass, as they are going on in the way, a certain one said unto him, `I will follow thee wherever thou mayest go, sir;` 
and Jesus said to him, `The foxes have holes, and the fowls of the heaven places of rest, but the Son of Man hath not where he may recline the head.` 
And he said unto another, `Be following me;` and he said, `Sir, permit me, having gone away, first to bury my father;` 
and Jesus said to him, `Suffer the dead to bury their own dead, and thou, having gone away, publish the reign of God.` 
And another also said, `I will follow thee, sir, but first permit me to take leave of those in my house;` 
and Jesus said unto him, `No one having put his hand on a plough, and looking back, is fit for the reign of God.` 

Lucas 10

Veja também

A oração como ferramenta para fortalecer o casamento

Bartolomeu: o discípulo sincero e sem falsidade