1 În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n'avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis:
2 ,,Mi -e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n'au ce mînca.
3 Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.``
4 Ucenicii I-au răspuns: ,,Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într'un loc pustiu?``
5 ,,Cîte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus. ,,Şapte``, I-au răspuns ei.
6 Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le -a frînt şi le -a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.
7 Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i -a binecuvîntat, a poruncit să -i împartă şi pe aceia.
8 Au mîncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.
9 Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le -a dat drumul.
10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.
11 Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să -L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
12 Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: ,,Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.``
13 Apoi i -a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
14 Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n'aveau decît o pîne.
15 Isus le dădea în grijă, şi le zicea: ,,Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!``
16 Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: ,,Fiindcă n'avem pîni.``
17 Isus a înţeles lucrul acesta, şi le -a zis: ,,Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
18 Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
19 Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Douăsprezece``, I-au răspuns ei.
20 ,,Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Şapte``, I-au răspuns ei.
21 Şi El le -a zis: ,,Tot nu înţelegeţi?``
22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.
23 Isus a luat pe orb de mînă, şi l -a scos afară din sat; apoi i -a pus scuipat pe ochi, Şi -a pus mînile peste el, şi l -a întrebat: ,,Vezi ceva?``
24 El s'a uitat, şi a zis: ,,Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.``
25 Isus i -a pus din nou mînile pe ochi; i -a spus să se uite ţintă; şi cînd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.
26 Atunci Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis: ,,Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.``
27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le -a pus următoarea întrebare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?``
28 Ei I-au răspuns: ,,Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.``
29 ,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt Eu?`` ,,Tu eşti Hristosul!`` I -a răspuns Petru.
30 Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
31 Atunci a început să -i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.
32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L -a luat de o parte, şi a început să -L mustre.
33 Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i -a zis: ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.``
34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
35 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.
36 Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.``
1 In those days the multitude being very great, and not having what they may eat, Jesus having called near his disciples, saith to them,
2 `I have compassion upon the multitude, because now three days they do continue with me, and they have not what they may eat;
3 and if I shall let them away fasting to their home, they will faint in the way, for certain of them are come from far.`
4 And his disciples answered him, `Whence shall any one be able these here to feed with bread in a wilderness?`
5 And he was questioning them, `How many loaves have ye?` and they said, `Seven.`
6 And he commanded the multitude to sit down upon the ground, and having taken the seven loaves, having given thanks, he brake, and was giving to his disciples that they may set before [them]; and they did set before the multitude.
7 And they had a few small fishes, and having blessed, he said to set them also before [them];
8 and they did eat and were filled, and they took up that which was over of broken pieces -- seven baskets;
9 and those eating were about four thousand. And he let them away,
10 and immediately having entered into the boat with his disciples, he came to the parts of Dalmanutha,
11 and the Pharisees came forth, and began to dispute with him, seeking from him a sign from the heaven, tempting him;
12 and having sighed deeply in his spirit, he saith, `Why doth this generation seek after a sign? Verily I say to you, no sign shall be given to this generation.`
13 And having left them, having entered again into the boat, he went away to the other side;
14 and they forgot to take loaves, and except one loaf they had nothing with them in the boat,
15 and he was charging them, saying, `Take heed, beware of the leaven of the Pharisees, and of the leaven of Herod,`
16 and they were reasoning with one another, saying -- `Because we have no loaves.`
17 And Jesus having known, saith to them, `Why do ye reason, because ye have no loaves? do ye not yet perceive, nor understand, yet have ye your heart hardened?
18 Having eyes, do ye not see? and having ears, do ye not hear? and do ye not remember?
19 When the five loaves I did brake to the five thousand, how many hand-baskets full of broken pieces took ye up?` they say to him, `Twelve.`
20 `And when the seven to the four thousand, how many hand-baskets full of broken pieces took ye up?` and they said, `Seven.`
21 And he said to them, `How do ye not understand?`
22 And he cometh to Bethsaida, and they bring to him one blind, and call upon him that he may touch him,
23 and having taken the hand of the blind man, he led him forth without the village, and having spit on his eyes, having put [his] hands on him, he was questioning him if he doth behold anything:
24 and he, having looked up, said, `I behold men, as I see trees, walking.`
25 Afterwards again he put [his] hands on his eyes, and made him look up, and he was restored, and discerned all things clearly,
26 and he sent him away to his house, saying, `Neither to the village mayest thou go, nor tell [it] to any in the village.`
27 And Jesus went forth, and his disciples, to the villages of Cesarea Philippi, and in the way he was questioning his disciples, saying to them, `Who do men say me to be?`
28 And they answered, `John the Baptist, and others Elijah, but others one of the prophets.`
29 And he saith to them, `And ye -- who do ye say me to be?` and Peter answering saith to him, `Thou art the Christ.`
30 And he strictly charged them that they may tell no one about it,
31 and began to teach them, that it behoveth the Son of Man to suffer many things, and to be rejected by the elders, and chief priests, and scribes, and to be killed, and after three days to rise again;
32 and openly he was speaking the word. And Peter having taken him aside, began to rebuke him,
33 and he, having turned, and having looked on his disciples, rebuked Peter, saying, `Get behind me, Adversary, because thou dost not mind the things of God, but the things of men.`
34 And having called near the multitude, with his disciples, he said to them, `Whoever doth will to come after me -- let him disown himself, and take up his cross, and follow me;
35 for whoever may will to save his life shall lose it; and whoever may lose his life for my sake and for the good news` sake, he shall save it;
36 for what shall it profit a man, if he may gain the whole world, and forfeit his life?
37 Or what shall a man give as an exchange for his life?
38 for whoever may be ashamed of me, and of my words, in this adulterous and sinful generation, the Son of Man also shall be ashamed of him, when he may come in the glory of his Father, with the holy messengers.`