1 În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
2 şi a zis slujitorilor săi: ,,Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.``
3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
4 pentrucă Ioan îi zicea: ,,Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.``
5 Irod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
6 Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
7 Deaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
8 Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: ,,Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!``
9 Împăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea.
10 Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
11 Capul a fost adus într'o farfurie, şi dat fetei, care l -a dus la mamă-sa.
12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus.
13 Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într'un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos.
14 Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
15 Cînd s'a înserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.``
16 ,,N'au nevoie să plece``, le -a răspuns Isus; ,,daţi-le voi să mănînce.``
17 Dar ei I-au zis: ,,N'avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.``
18 Şi El le -a zis: ,,Aduceţi -i aici la Mine.``
19 Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
20 Toţi au mîncat şi s'au săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
21 Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.
23 După ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.
24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
25 Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
26 Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis: ,,Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat.
27 Isus le -a zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!``
28 ,,Doamne``, I -a răspuns Petru, ,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.``
29 ,,Vino!`` i -a zis Isus. Petru s'a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30 Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!``
31 Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?``
32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.
33 Ceice erau în corabie, au venit de s'au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!``
34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
35 Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s'au atins, s'au vindecat.
1 At that time did Herod the tetrarch hear the fame of Jesus,
2 and said to his servants, `This is John the Baptist, he did rise from the dead, and because of this the mighty energies are working in him.`
3 For Herod having laid hold on John, did bind him, and did put him in prison, because of Herodias his brother Philip`s wife,
4 for John was saying to him, `It is not lawful to thee to have her,`
5 and, willing to kill him, he feared the multitude, because as a prophet they were holding him.
6 But the birthday of Herod being kept, the daughter of Herodias danced in the midst, and did please Herod,
7 whereupon with an oath he professed to give her whatever she might ask.
8 And she having been instigated by her mother -- `Give me (says she) here upon a plate the head of John the Baptist;
9 and the king was grieved, but because of the oaths and of those reclining with him, he commanded [it] to be given;
10 and having sent, he beheaded John in the prison,
11 and his head was brought upon a plate, and was given to the damsel, and she brought [it] nigh to her mother.
12 And his disciples having come, took up the body, and buried it, and having come, they told Jesus,
13 and Jesus having heard, withdrew thence in a boat to a desolate place by himself, and the multitudes having heard did follow him on land from the cities.
14 And Jesus having come forth, saw a great multitude, and was moved with compassion upon them, and did heal their infirm;
15 and evening having come, his disciples came to him, saying, `The place is desolate, and the hour hath now past, let away the multitudes that, having gone to the villages, they may buy to themselves food.`
16 And Jesus said to them, `They have no need to go away -- give ye them to eat.`
17 And they say to him, `We have not here except five loaves, and two fishes.`
18 And he said, `Bring ye them to me hither.`
19 And having commanded the multitudes to recline upon the grass, and having taken the five loaves and the two fishes, having looked up to the heaven, he did bless, and having broken, he gave the loaves to the disciples, and the disciples to the multitudes,
20 and they did all eat, and were filled, and they took up what was over of the broken pieces twelve hand-baskets full;
21 and those eating were about five thousand men, apart from women and children.
22 And immediately Jesus constrained his disciples to go into the boat, and to go before him to the other side, till he might let away the multitudes;
23 and having let away the multitudes, he went up to the mountain by himself to pray, and evening having come, he was there alone,
24 and the boat was now in the midst of the sea, distressed by the waves, for the wind was contrary.
25 And in the fourth watch of the night Jesus went away to them, walking upon the sea,
26 and the disciples having seen him walking upon the sea, were troubled saying -- `It is an apparition,` and from the fear they cried out;
27 and immediately Jesus spake to them, saying, `Be of good courage, I am [he], be not afraid.`
28 And Peter answering him said, `Sir, if it is thou, bid me come to thee upon the waters;`
29 and he said, `Come;` and having gone down from the boat, Peter walked upon the waters to come unto Jesus,
30 but seeing the wind vehement, he was afraid, and having begun to sink, he cried out, saying, `Sir, save me.`
31 And immediately Jesus, having stretched forth the hand, laid hold of him, and saith to him, `Little faith! for what didst thou waver?`
32 and they having gone to the boat the wind lulled,
33 and those in the boat having come, did bow to him, saying, `Truly -- God`s Son art thou.`
34 And having passed over, they came to the land of Gennesaret,
35 and having recognized him, the men of that place sent forth to all that region round about, and they brought to him all who were ill,
36 and were calling on him that they might only touch the fringe of his garment, and as many as did touch were saved.