1 Et juba mitmed on v2 n3 siis olen minagi arvanud heaks algusest peale k4 et sa5 Heroodese, Judea kuninga ajal oli preester, nimega Sakarias, Abija järjekorrast, ja temal oli naine Aaroni tütardest, ja selle nimi oli Eliisabet.6 Nad olid m7 Ja neil ei olnud last, sest Eliisabet oli sigimatu ja nad m8 Aga sündis, kui ta oma teenistuse järjekorras oli preestritalitusi toimetamas Jumala ees,9 et preestriameti kombe järele langes liisk temale minna suitsutama, ja ta läks Issanda templisse.10 Ja k11 Seal ilmus temale Issanda Ingel, seistes suitsutusaltari paremal pool.12 Teda nähes Sakarias ehmus ja hirm valdas teda.13 Aga Ingel ütles talle: „Ära karda, Sakarias, sest su palvet on kuuldud ja su naine Eliisabet toob sulle ilmale poja, ja sa paned temale nimeks Johannes.14 Ja temast on sul r15 Sest ta peab suur olema Issanda ees; ja viina ega vägijooki ei joo ta mitte, ja ta täitub Püha Vaimuga juba oma ema ihus;16 ja ta pöörab palju Iisraeli lapsi Issanda, nende Jumala poole;17 ja ta käib Tema eel Eeiija vaimus ja väes, et käänata isade südamed laste poole ja s18 Ja Sakarias ütles Inglile: „Millest ma seda v19 Ingel vastas ning ütles temale: „Mina olen Gabriel, kes seisab Jumala ees, ja ma olen läkitatud rääkima sinuga ja kuulutama sulle seda r20 Ja vaata, sa jääd keeletumaks ega saa rääkida päevani, mii see sünnib, sellepärast et sa ei ole uskunud mu s21 Ja rahvas oli ootamas Sakariast ja pani imeks, et ta nii kaua viibis templis.22 Aga väljudes ta ei saanud nendega rääkida. Siis nad said aru, et ta templis oli näinud nägemust. Ja tema andis neile käega märku ning jäi keeletumaks.23 Ja kui tema teenistuskorra päevad täis said, siis ta läks koju.24 Aga pärast neid päevi sai tema naine Eliisabet käima peale ja pidas ennast varjul viis kuud, üteldes:25 „N26 Aga kuuendas kuus läkitas Jumal Ingel Gabrieli Galilea linna, mille nimi on Naatsaret,27 Neitsi juure, Kes oli kihlatud Joosepi-nimelise mehega Taaveti soost. Ja neitsi nimi oli Maarja.28 Ja tulles sisse Tema juure, ütles Ingel: „Tere, Sa armuleidnu, Issand olgu Sinuga!"29 Aga Tema ehmus väga sellest s30 Siis Ingel ütles temale: „Ära karda, Maarja, sest Sa oled leidnud armu Jumala juures!31 Ja vaata, Sa saad käima peale ning tood ilmale Poja ja paned Temale nimeks Jeesus.32 Tema saab suur olema ja Teda peab hüütama K33 ja Ta valitseb igavesti Jaakobi soo üle ning Tema Kuningriigil ei ole otsa!"34 Aga Maarja ütles Inglile: „Kuidas see v35 Ingel vastas ning ütles Temale: „Püha Vaim tuleb Su peale ja K36 Ja vaata, Su sugulane Eliisabet, temagi on pojaga käima peal oma vanas eas, ja see on kuues kuu temal, keda üteldi olevat sigimatu,37 sest Jumalal ei ole ükski asi v38 Aga Maarja ütles: „Vaata, siin on Issanda Ūmmardaja; Mulle sündigu su s39 Neil päevil asus Maarja teele ja läks rutuga mägestikku Juuda linna.40 Ja Ta tuli Sakariase kotta ja teretas Eliisabetti.41 Ja sündis, kui Eliisabet kuulis Maarja teretust, et laps hüppas tema ihus. Ja Eliisabet sai täis Püha Vaimu42 ja hüüdis suure häälega ning ütles: „43 Kust see tuleb, et minu Issanda Ema on tulnud minu juure?44 Sest vaata, kui Su teretuse hääl kostis mu k45 Ja46 Siis Maarja ütles: „Mu hing ülistab väga Issandat47 ja Mu vaim r48 sest Ta on vaadanud oma Ūmmardaja alanduse peale! Vaata, nüüdsest peake kiidavad Mind49 sest Minule on teinud suuri asju Vägev, ja Tema nimi on püha,50 ja Tema halastus kestab p51 Ta on Oma käsivarrega teinud v52 Ta on t53 näljased on Ta täitnud heade andidega, aga rikkad tühjalt minema saatnud;54 Ta on vastu v55 n56 Ja Maarja jäi tema juure umbes kolm kuud ja läks siis tagasi koju.57 Aga Eliisabeti mahasaamise aeg tuli kätte, ja ta t58 Kui tema üleaedsed ja sugulased kuulsid, et Issand oli temale osutanud suurt halastust, olid nad r59 Ja nad tulid kaheksandal päeval lapsukest ümber l60 Aga tema ema kostis ning ütles: „Ei sugugi, vaid tema nimi peab olema Johannes!"61 Kuid nemad ütlesid temale: „Su suguv62 Ja viibates isale küsisid nad, kuidas tema tahaks teda nimetada.63 Tema n64 Aga sedamaid läks tema suu ning keel lahti, ja ta hakkas rääkima, kiites Jumalat.65 Ja kartus tuli k66 Ja k67 Ja Sakarias, tema isa, sai täis Püha Vaimu ja hakkas ennustama, üteldes:68 „Kiidetud olgu Issand, Iisraeli Jumal, et Ta on tulnud katsuma Oma rahvast ja on saatnud Oma rahvale lunastuse69 ning on meile äratanud päästesarve Taaveti, Oma sulase kojast70 - n71 päästu meie vaenlasist ja k72 et osutada halastust meie esiisadele ja tuletada meele oma püha lepingut,73 seda vannet, mille Ta vandus meie isale Aabrahamile,74 et ta laseb meid päästetuina meie vaenlaste käest kartmatult75 Teda teenida pühaduses ja76 Ja sina, lapsuke, sind peab hüütama K77 et anda Tema rahvale pääste tunnetus nende pattude andeksandmises78 meie Jumala südamliku halastuse läbi, millega meid on tulnud katsuma päevat79 paistma meile, kes istume pimeduses ja surma varjus, ja juhtima meie jalgu rahuteele!"80 Aga lapsuke kasvas ja sai tugevaks vaimus. Ja ta oli k

1 Fiindcă mulţi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s'au petrecut printre noi,2 după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,3 am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,4 ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.6 Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.7 N'aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.8 Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.10 În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.11 Atunci un înger al Domnului s'a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.12 Zaharia s'a spăimîntat, cînd l -a văzut; şi l -a apucat frica.13 Dar îngerul i -a zis: ,,Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.``18 Zaharia a zis îngerului: ,,Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.``19 Drept răspuns, îngerul i -a zis: ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.20 Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.``21 Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.22 Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într'una, şi a rămas mut.23 După ce i s'au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s'a dus acasă.24 Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s'a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ,,Căci``, zicea ea,25 ,,iată ce mi -a făcut Domnul, cînd Şi -a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.``26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într'o cetate din Galilea, numită Nazaret,27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s'a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!``29 Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.30 Îngerul i -a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.31 Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.``34 Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?``35 Îngerul i -a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.36 Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.37 Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.38 Maria a zis: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!`` Şi îngerul a plecat dela ea.39 Maria s'a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într'o cetate a lui Iuda.40 A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.41 Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s'a umplut de Duhul Sfînt.42 Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.43 Cum mi -a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?44 Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie.45 Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.``46 Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,48 pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,49 pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,50 şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.52 A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.53 Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.54 A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa, -55 cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.``56 Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s'a întors acasă.57 Elisavetei i s'a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să -i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.60 Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Nu. Ci are să se cheme Ioan.``61 Ei i-au zis: ,,Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.``62 Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să -i pună numele.63 Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: ,,Numele lui este Ioan.`` Şi toţi s'au minunat.64 În clipa aceea, i s'a deschis gura, i s'a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.65 Pe toţi vecinii i -a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.66 Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?`` Şi mîna Domnului era într'adevăr cu el.67 Zaharia, tatăl lui, s'a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:68 ,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.69 Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; -71 mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,73 potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,74 că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică,75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; -78 datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,79 ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!``80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.