1 Aga nädala esimesel päeval puhteajal läksid naised hauale, viies ühes l2 Ja nad leidsid kivi haualt ära veeretatud.3 Siis nad läksid sisse, kuid ei leidnud mitte Issanda Jeesuse ihu.4 Ja kui nad selle pärast kahevahel olid, vaata, siis seisis kaks meest nende k5 Aga kui naised hakkasid kartma ja oma silmad maha l6 Tema ei ole siin, vaid on üles t7 kui Ta teile ütles, et Inimese Poeg antakse patuste inimeste kätte ja lüüakse risti ja kolmandal päeval Ta t8 Siis nad tuletasid meele Tema s9 ja läksid tagasi haua juurest ja kuulutasid seda k10 Aga Maarja Magdaleena ja Johanna ja Maarja, Jakoobuse ema, ja teised nende kaaslased jutustasid seda Apostlitele.11 Ent need k12 Aga Peetrus v13 Ja vaata, kaks nende seast olid minemas selsamal päeval külasse, mis on ligi kuuskümmend vagu maad Jeruusalemast ja mille nimi on Emmaus.14 Ja nad k15 Ja nende k16 Aga nende silmad peeti, nii et nad Teda ei tunnud.17 Ja Ta ütles neile: „Mis k18 Aga teine, nimega Kleopas, vastas ning ütles Temale: „Sinaks üksi elad kui v19 Ta küsis neilt: „Mis?" Aga nad ütlesid Temale: „See, mis sündis Jeesus Naatsaretlasega, Kes oli prohvet, vägev teolt ja s20 kuidas meie ülempreestrid ja vanemad on annud Ta surma m21 Ent meie lootsime Tema olevat Selle, Kes Iisraeli rahva lunastab; aga peale selle k22 Ka m23 kui nad Tema ihu ei leidnud, tulid nad ja ütlesid endid näinud olevat ka Inglite nägemust, kes ütlevad Tema elavat!24 Ja m25 Tema ütles neile: „Oh te m26 Eks Kristus pidanud seda kannatama ja Oma auhiilgusesse minema?"27 Ja Ta hakkas peale Moosesest ja k28 Ja kui nad lähenesid külale, kuhu nad olid minemas, tegi Ta Enese eemale minema.29 Ja nad käisid Temale peale ning ütlesid: „Jää meie juure, sest30 Ja sündis, kui Ta nendega lauas istus, et Ta v31 Siis nende silmad läksid lahti ja nad tundsid Tema ära! Ja Tema kadus nende silmist.32 Ja nad ütlesid üksteisele: „Eks meie süda p33 Ja nad t34 kes ütlesid: „Issand on t35 Ja nemad ise jutustasid, mis teel oli sündinud ja kuidas nad Tema olid leiva murdmisest ära tunnud.36 Aga kui nad seda rääkisid, seisis Jeesus ise nende keskel ja ütles neile: „Rahu olgu teile!"37 Nemad kohkusid ja l38 Ent Tema ütles neile: „Miks te olete nii väga ehmunud? Ja mispärast t39 Vaadake Mu käsi ja jalgu, et Mina see olen! Katsuge Mind kätega ja nähke, sest vaimul ei ole liha ega luid, n40 Ja seda üteldes näitas Ta neile Oma käsi ja jalgu.41 Aga kui nad r42 Ja nad panid Tema ette pala küpsetatud kala.43 Ja Tema v44 Siis Ta ütles neile: „Need on k45 Siis Ta avas nende m46 Ja ta ütles neile: „N47 ja Tema nimel peab kuulutatama meeleparandust pattude andekssaamiseks k48 Teie olete nende asjade tunnistajad!49 Ja vaata, Mina läkitan teie peale Oma Isa t50 Siis Ta viis nad välja Betaania lähedale ja t51 Ja sündis, et Ta neid52 Ja nemad kummardasid Teda ning läksid tagasi Jeruusalemma suure r53 ja olid alati pühakojas, tänades Jumalat!

1 În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,3 au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea,7 cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.``8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.9 La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.11 Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.12 Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.13 În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.15 Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască.17 El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti.18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` -19 ,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?``21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri.22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt,23 nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.24 Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.``25 Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?``27 Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.28 Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.29 Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei.30 Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o.31 Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.32 Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?``33 S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,34 şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.``35 Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.36 Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!``37 Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.38 Dar El le -a zis: ,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?39 Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.``40 (Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.)41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: ,,Aveţi aici ceva de mîncare?``42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.43 El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor.44 Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``45 Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.46 Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.48 Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.49 Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.``50 El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat.51 Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.52 Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.53 Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin