1 Quando Davide si fu stabilito nella sua casa, disse al profeta Natan: "Ecco, io abito in una casa di cedro, e l’arca del patto dell’Eterno sta sotto una tenda". 2 Natan rispose a Davide: "Fa’ tutto quello che hai in cuore di fare, poiché Dio è con te". 3 Ma quella stessa notte la parola di Dio fu diretta a Natan in questi termini: 4 "Va’ e di’ al mio servo Davide: ‘Così dice l’Eterno: Non sarai tu colui che mi costruirà una casa perché io vi abiti; 5 poiché io non ho abitato in una casa, dal giorno che feci uscire Israele dall’Egitto, fino al giorno d’oggi; ma sono andato di tenda in tenda, di dimora in dimora. 6 Dovunque sono andato, ora qua ora là, in mezzo a tutto Israele, ho mai parlato a qualcuno dei giudici d’Israele, ai quali avevo comandato di pascere il mio popolo, dicendogli: Perché non mi costruite una casa di cedro?’. 7 Ora dunque parlerai così al mio servo Davide: ‘Così dice l’Eterno degli eserciti: Io ti presi dall’ovile, da dietro alle pecore, perché tu fossi il principe d’Israele, mio popolo; 8 e sono stato con te dovunque sei andato, ho sterminato davanti a te tutti i tuoi nemici, e ho reso il tuo nome grande come quello dei grandi che sono sulla terra; 9 ho assegnato un posto a Israele, mio popolo, e ve l’ho piantato perché abiti in casa sua e non sia più agitato, né continuino i malvagi a straziarlo come prima 10 e, fin dal tempo in cui avevo stabilito dei giudici sul mio popolo Israele, io ho umiliato tutti i tuoi nemici; e ti annuncio che l’Eterno ti fonderà una casa. 11 Quando i tuoi giorni saranno compiuti e tu te ne andrai a raggiungere i tuoi padri, io innalzerò al trono dopo di te la tua discendenza, uno dei tuoi figli, e stabilirò saldamente il suo regno. 12 Egli mi costruirà una casa, e io renderò stabile il suo trono per sempre. 13 Io sarò per lui un padre, e lui mi sarà figlio; e non gli ritirerò la mia grazia, come l’ho ritirata da colui che ti ha preceduto. 14 Io lo renderò saldo per sempre nella mia casa e nel mio regno, e il suo trono sarà reso stabile per sempre’". 15 Natan parlò a Davide, secondo tutte queste parole e secondo tutta questa visione. 16 Allora il re Davide andò a presentarsi davanti all’Eterno, e disse: "Chi sono io, o Eterno Iddio, e che cos’è la mia casa, che tu mi abbia fatto arrivare fino a questo punto? 17 E questo è sembrato ancora poca cosa ai tuoi occhi, o Dio; e tu hai parlato anche della casa del tuo servo per un lontano avvenire, e ti sei degnato di considerarmi come se fossi uomo di alto grado, o Eterno Iddio. 18 Che potrebbe dirti di più Davide riguardo all’onore che è fatto al tuo servo? Tu conosci il tuo servo. 19 O Eterno, per amore del tuo servo e seguendo il tuo cuore, hai compiuto tutte queste grandi cose per rivelargli tutte le tue meraviglie. 20 O Eterno, nessuno è pari a te, e non c’è altro Dio fuori di te, secondo tutto quello che abbiamo udito con i nostri orecchi. 21 E quale popolo è come il tuo popolo d’Israele, l’unica nazione sulla terra che Dio sia venuto a redimere per formarne il suo popolo, per farti un nome e per compiere cose grandi e tremende, cacciando delle nazioni davanti al tuo popolo che tu hai redento dall’Egitto? 22 Tu hai fatto del tuo popolo Israele il tuo popolo speciale per sempre; e tu, o Eterno, sei diventato il suo Dio. 23 Ora dunque, o Eterno, la parola che tu hai pronunciato riguardo al tuo servo e alla sua casa rimanga stabile per sempre, e fa’ come tu hai detto. 24 Sì, rimanga stabile, affinché il tuo nome sia magnificato per sempre, e si dica: ‘L’Eterno degli eserciti, l’Iddio d’Israele, è veramente un Dio per Israele; e la casa del tuo servo Davide sia stabile davanti a te!’. 25 Poiché tu stesso, o mio Dio, hai rivelato al tuo servo di volergli costruire una casa. Perciò il tuo servo ha preso l’ardire di rivolgerti questa preghiera. 26 E ora, o Eterno, tu sei Dio, e hai promesso questo bene al tuo servo; 27 compiaciti dunque di benedire ora la casa del tuo servo, affinché essa sussista per sempre davanti a te! Poiché ciò che tu benedici, o Eterno, è benedetto per sempre".

1 Pe când*2 Sam. 7:1. locuia David în casa lui, a zis prorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul legământului Domnului este într-un cort." 2 Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ți spune inima, căci Dumnezeu este cu tine." 3 În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: 4 „Du-te și spune robului Meu David: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit. 5 Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort și din locaș în locaș. 6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: ‹Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?›»’ 7 Acum să spui robului Meu David: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Te-am luat de la pășune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel, 8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ; 9 am dat o locuință poporului Meu Israel și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte 10 și pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi. Și îți vestesc că Domnul îți va zidi o casă. 11 Când ți se vor împlini zilele și când te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, și anume pe unul din fiii tăi, și-i voi întări domnia. 12 El Îmi va zidi o casă și-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie. 13 Eu îi voi*2 Sam. 7:14,15. fi Tată, și el Îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. 14 Îl*Luca 1:33. voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, și în Împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.»’"

15 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. 16 Și împăratul David*2 Sam. 7:18. s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 17 Și atâta este puțin lucru înaintea Ta, Dumnezeule! Tu vorbești și de casa robului Tău pentru vremurile viitoare. Și binevoiești să-Ți îndrepți privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care ești înălțat, Doamne Dumnezeule! 18 Ce ar putea să-Ți mai spună David față de slava dată robului Tău? Tu cunoști pe robul Tău. 19 Doamne, din pricina robului Tău și după inima Ta ai făcut aceste lucruri mari și i le-ai descoperit. 20 Doamne, nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 21 Este oare pe pământ un singur popor care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ți faci un nume și să săvârșești minuni și semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt? 22 Tu ai pus pe poporul Tău Israel ca să fie poporul Tău pe vecie și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. 23 Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămână în veac și fă după cuvântul Tău! 24 Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: ‘Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!’ Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! 25 Căci Tu Însuți, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta. 26 Acum, Doamne, Tu ești adevăratul Dumnezeu și Tu ai vestit harul acesta robului Tău. 27 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veșnicie!"