1 Nel primo anno di Baldassar, re di Babilonia, Daniele, mentre era a letto, fece un sogno ed ebbe delle visioni nella sua mente. Poi scrisse il sogno e ne fece il racconto. 2 Daniele disse: "Io guardavo, nella mia visione notturna, ed ecco scatenarsi sul Mar Grande i quattro venti del cielo. 3 Quattro grandi bestie salirono dal mare, una diversa dall’altra. 4 La prima era simile a un leone e aveva delle ali di aquila. Io guardai, finché non le furono strappate le ali; fu sollevata da terra, fu fatta stare in piedi come un uomo e le fu dato un cuore umano. 5 Poi ecco una seconda bestia, simile a un orso; essa stava eretta su di un lato, aveva tre costole in bocca fra i denti e le fu detto: ‘Alzati, mangia molta carne!’. 6 Dopo questo, io guardavo, ed eccone un’altra simile a un leopardo che aveva quattro ali di uccello sul dorso; questa bestia aveva quattro teste e le fu dato il dominio. 7 Stavo ancora guardando, nelle visioni notturne, ed ecco una quarta bestia spaventosa, terribile e straordinariamente forte. Aveva dei denti grandi, di ferro; divorava, sbranava e calpestava con le zampe ciò che restava; era diversa da tutte le bestie precedenti e aveva dieci corna. 8 Stavo osservando quelle corna, quando ecco spuntare in mezzo a esse un altro piccolo corno, davanti al quale tre delle prime corna furono staccate. Quel corno aveva degli occhi simili a quelli di un uomo e una bocca che pronunciava parole orgogliose. 9 Io continuai a guardare finché furono collocati dei troni e un vegliardo si mise a sedere. La sua veste era bianca come la neve e i capelli del suo capo erano simili a lana pura; fiamme di fuoco erano il suo trono, le cui ruote erano fuoco ardente. 10 Un fiume di fuoco scaturiva e scendeva dalla sua presenza; mille migliaia lo servivano e diecimila miriadi gli stavano davanti. Si tenne il giudizio e i libri furono aperti. 11 Continuai a guardare a causa delle parole orgogliose che il corno proferiva; guardai, finché la bestia fu uccisa e il suo corpo distrutto, gettato nel fuoco per essere arso. 12 Quanto alle altre bestie, il dominio fu loro tolto, ma gli fu concesso un prolungamento di vita per un tempo determinato. 13 Io guardavo, nelle visioni notturne, ed ecco venire sulle nuvole del cielo uno simile a un figlio d’uomo; egli giunse fino al vegliardo e fu fatto avvicinare a lui. 14 Gli furono dati dominio, gloria e regno, perché tutti i popoli, di ogni nazione e lingua lo servissero; il suo dominio è un dominio eterno che non passerà, e il suo regno è un regno che non sarà distrutto. 15 Quanto a me, Daniele, il mio spirito fu turbato dentro di me e le visioni della mia mente mi spaventarono. 16 Mi avvicinai a uno dei presenti e gli domandai il vero significato di tutto questo. Egli mi parlò e mi diede l’interpretazione di quelle cose: 17 ‘Queste quattro grandi bestie sono quattro re che sorgeranno dalla terra; 18 poi i santi dell’Altissimo riceveranno il regno e lo possederanno per sempre, eternamente’. 19 Allora desiderai conoscere la verità intorno alla quarta bestia che era diversa da tutte le altre, straordinariamente terribile, che aveva i denti di ferro e le unghie di bronzo, che divorava, sbranava, e calpestava il resto con le zampe; 20 intorno alle dieci corna che aveva sul capo e intorno all’altro corno che spuntava, e davanti al quale ne erano cadute tre: quel corno aveva degli occhi e una bocca che proferiva parole orgogliose e appariva maggiore delle altre corna. 21 Io vidi quello stesso corno fare guerra ai santi e avere il sopravvento, 22 finché non giunse il vegliardo e il potere di giudicare fu dato ai santi dell’Altissimo, e venne il tempo che i santi ebbero il regno. 23 Egli mi parlò così: ‘La quarta bestia è un quarto regno sulla terra, che sarà diverso da tutti i regni, divorerà tutta la terra, la calpesterà e la frantumerà. 24 Le dieci corna sono dieci re che sorgeranno da questo regno e, dopo quelli, ne sorgerà un altro, che sarà diverso dai precedenti e abbatterà tre re. 25 Egli proferirà parole contro l’Altissimo, affliggerà i santi dell’Altissimo e penserà di cambiare i tempi e la legge; i santi saranno dati nelle sue mani per un tempo, dei tempi e la metà di un tempo. 26 Poi si terrà il giudizio e gli sarà tolto il dominio; verrà distrutto e annientato per sempre. 27 Allora il regno, il dominio e la grandezza dei regni che sono sotto tutti i cieli saranno dati al popolo dei santi dell’Altissimo; il suo regno è un regno eterno e tutte le potenze lo serviranno e gli ubbidiranno’. 28 Qui finisce il racconto. Quanto a me, Daniele, i miei pensieri mi spaventarono molto e il mio volto cambiò colore, ma conservai tutto questo nel mio cuore".

1 În anul dintâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat*Num. 12:6.Amos 3:7. un vis și a avut vedenii*Cap. 2:28. în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul și a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început și a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3 Și patru fiare mari au ieșit*Apoc. 13:1. din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintâi semăna cu un*Deut. 28:49.2 Sam. 1:23.Ier. 4:7,13;48:40.Ezec. 17:3.Hab. 1:8. leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om. 5 Și iată*Cap. 2:39. că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te și mănâncă multă carne!’ 6 După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete*Cap. 8:8,22. și i s-a dat stăpânire. 7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra*Cap. 2:40. Vers. 19,23. fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece*Cap. 2:41.Apoc. 13:1. coarne. 8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt*Vers. 20,21,24. Cap. 8:9. corn mic a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om*Apoc. 9:7. și o gură*Ps. 12:3. Vers. 25.Apoc. 13:5. care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam*Apoc. 20:4. la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit*Ps. 90:2. Vers. 13,22. de zile a șezut jos. Haina*Ps. 104:2.Apoc. 1:14. Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile*Ezec. 1:15,16. lui, ca un foc aprins. 10 Un râu*Ps. 50:3;97:3.Is. 30:33;66:15. de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii*1 Împ. 22:19.Ps. 68:17.Evr. 12:22.Apoc. 5:11. de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata*Apoc. 20:4,12. și s-au deschis cărțile. 11 Eu mă uitam*Apoc. 19:20. mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit. 13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul*Ezec. 1:26.Mat. 24:30;26:64.Apoc. 1:7,13;14:14. ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit*Vers. 9. de zile și a fost adus înaintea Lui. 14 I s-a*Ps. 2:6-8;8:6;110:1,2.Mat. 11:27;28:18.Ioan 3:35.1 Cor. 15:27.Efes. 1:22. dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele*Cap. 3:4., neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire*Ps. 145:13. Cap. 2:44. Vers. 27.Mica 4:7.Luca 1:33.Ioan 12:34.Evr. 12:28. veșnică și nu va trece nicidecum și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. 15 Eu, Daniel, m-am tulburat*Vers. 28. cu duhul și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tâlcuit astfel: 17 ‘Aceste*Vers. 3. patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. 18 Dar*Is. 60:12-14. Vers. 22,27.2 Tim. 2:11,12.Apoc. 2:26,27;3:21;20:4. sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’ 19 În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra*Vers. 7. – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea – 20 și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise și înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și avea o înfățișare mai mare decât celelalte coarne. 21 Am văzut, de asemenea, cum cornul*Cap. 8:12,24;11:31.Apoc. 11:7;13:7;17:14;19:19. acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, 22 până*Vers. 9. când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut*Vers. 18.1 Cor. 6:2.Apoc. 1:6;5:10;20:4. dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția. 23 El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție*Cap. 2:40. care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. 24 Cele zece coarne*Vers. 7,8,20.Apoc. 17:12. înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați. 25 El va rosti*Is. 37:23. Cap. 8:24,25; 11:28,30,31,36.Apoc. 13:5,6. vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri*Apoc. 17:6;18:24. pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta*Cap. 2:21. să schimbe vremurile și legea, și sfinții*Apoc. 13:7. vor fi dați în mâinile lui timp*Cap. 12:7.Apoc. 12:14. de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme. 26 Apoi va veni judecata*Vers. 10,22. și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna. 27 Dar domnia*Vers. 14,18,22., stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția Lui*Cap. 2:44.Luca 1:33.Ioan 12:34.Apoc. 11:15. este o împărăție veșnică și toate puterile*Is. 60:12. Îi vor sluji și-L vor asculta!’ 28 Aici s-au sfârșit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile*Vers. 15. Cap. 8:27;10:8,16. mele și mi s-a schimbat culoarea feței, dar am păstrat*Luca 2:19,51. cuvintele acestea în inima mea."