1 Il terzo anno di Ciro, re di Persia, fu rivelata una parola a Daniele, che si chiamava Baltazzar; la parola è veritiera e predice una grande lotta. Egli comprese la parola e gli fu dato di intendere la visione. 2 "In quel tempo, io, Daniele, feci cordoglio per tre settimane intere. 3 Non mangiai nessun cibo prelibato, non entrarono nella mia bocca né carne né vino e non mi unsi affatto, fino alla fine delle tre settimane. 4 Il ventiquattresimo giorno del primo mese, mentre mi trovavo sulla sponda del grande fiume, che è il Tigri, 5 alzai gli occhi, guardai, ed ecco un uomo, vestito di lino, con attorno ai fianchi una cintura d’oro di Ufaz. 6 Il suo corpo era come crisolito, il suo volto splendeva come la folgore, i suoi occhi erano come fiamme di fuoco, le sue braccia e i suoi piedi sembravano bronzo incandescente e il suono della sua voce era come il rumore di una moltitudine. 7 Soltanto io, Daniele, vidi la visione; gli uomini che erano con me non la videro, ma piombò su di loro un grande terrore e fuggirono a nascondersi. 8 Io rimasi solo a contemplare questa grande visione. In me non rimase più forza; il mio viso cambiò colore fino a rimanere sfigurato e le forze mi vennero meno. 9 Udii il suono delle sue parole ma, appena le udii, caddi profondamente assopito con la faccia a terra. 10 Ed ecco, una mano mi toccò e mi fece stare sulle ginocchia e sulle palme delle mani. 11 Poi mi disse: ‘Daniele, uomo molto amato, cerca di comprendere le parole che ti rivolgo e alzati in piedi nel luogo dove sei; perché ora io sono mandato da te’. Quando egli mi disse queste parole, io mi alzai in piedi, tutto tremante. 12 Egli mi disse: ‘Non temere, Daniele; poiché dal primo giorno che ti mettesti in cuore di intendere e di umiliarti nel cospetto del tuo Dio, le tue parole furono udite, e io sono venuto a causa delle tue parole. 13 Ma il capo del regno di Persia mi ha resistito ventuno giorni; però ecco, Michele, uno dei primi capi, è venuto in mio soccorso e io sono rimasto là presso i re di Persia. 14 Ora sono venuto a farti conoscere ciò che avverrà al tuo popolo negli ultimi giorni; perché è ancora una visione che riguarda l’avvenire’. 15 Mentre mi rivolgeva queste parole, io abbassai gli occhi a terra e rimasi muto. 16 Ed ecco uno che aveva l’aspetto di un figlio d’uomo, mi toccò le labbra. Allora aprii la bocca, parlai, e dissi a colui che mi stava davanti: ‘Mio signore, sono angosciato a causa di questa visione, le forze mi hanno abbandonato e non mi è rimasto più nessun vigore. 17 Come potrebbe questo servo del mio signore parlare con il mio signore? Poiché ormai non ho più forza e mi manca perfino il respiro’. 18 Allora colui che aveva l’aspetto d’uomo mi toccò di nuovo e mi fortificò. 19 Egli disse: ‘O uomo grandemente amato, non temere! La pace sia con te! Sii forte, sii forte’. Quando mi ebbe parlato, io ripresi forza e dissi: ‘Parla pure, mio signore, poiché tu mi hai fortificato’. 20 Egli disse: ‘Sai perché sono venuto da te? Ora torno a combattere con il re di Persia; e quand’io uscirò a combattere ecco che verrà il principe di Grecia. 21 Ma io ti voglio far conoscere ciò che è scritto nel libro della verità; e non c’è nessuno che mi sostenga contro quelli, tranne Michele vostro capo’".

1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit*Cap. 1:7. Beltșațar. Cuvântul*Cap. 8:26.Apoc. 19:9. acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire*Vers. 14.. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput*Cap. 1:17;8:16. vedenia. 2 În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns*Mat. 6:17. deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. 4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel*Gen. 2:14. (Tigru). 5 Am ridicat*Ios. 5:13. ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om*Cap. 12:6,7. îmbrăcat în haine de in și încins*Apoc. 1:13-15;15:6. la mijloc cu un brâu de aur*Ier. 10:9. din Ufaz. 6 Trupul lui era ca o piatră de crisolit*Ezec. 1:16., fața îi strălucea ca fulgerul*Ezec. 1:14. și ochii*Apoc. 1:14;19:12. îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele*Ezec. 1:7.Apoc. 1:15. semănau cu niște aramă lustruită și glasul*Ezec. 1:24.Apoc. 1:15. lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7 Eu, Daniel, am văzut singur*2 Împ. 6:17.Fapte 9:7. vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8 Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat*Cap. 8:27., culoarea mi s-a schimbat*Cap. 7:28., fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă. 9 Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când*Cap. 8:18. auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ. 10 Și iată că o mână*Ier. 1:9. Cap. 9:21.Apoc. 1:17. m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele. 11 Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit*Cap. 9:23. și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!" După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. 12 El mi-a zis: „Daniele, nu te teme*Apoc. 1:17. de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate*Cap. 9:3,4,22,23.Fapte 10:4. din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13 Dar căpetenia*Vers. 20. împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail*Vers. 21. Cap. 12:1.Iuda 9.Apoc. 12:7., una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei. 14 Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi*Gen. 49:1. Cap. 2:28., căci*Cap. 8:26. Vers. 1.Hab. 2:3. vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate." 15 Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii*Vers. 9. Cap. 8:18. în pământ și am tăcut. 16 Și iată că cineva*Cap. 8:15. care avea înfățișarea copiilor oamenilor s-a atins*Vers. 10.Ier. 1:9. de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază*Vers. 8. și am pierdut orice putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!" 18 Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit. 19 Apoi mi-a zis*Vers. 11.: „Nu te teme*Jud. 6:23. de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!" Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit." 20 El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei*Vers. 13. Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21 Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail*Vers. 13.Iuda 9.Apoc. 12:7..