1 Guai alla città sanguinaria, piena di menzogna e di violenza e che non cessa di depredare! 2 Si ode rumore di fruste, strepito di ruote, galoppo di cavalli, sobbalzare di carri. 3 I cavalieri danno la carica, fiammeggiano le spade, sfolgorano le lance, i feriti abbondano, si ammontano i cadaveri, sono infiniti i morti, s’inciampa nei cadaveri. 4 Questo a causa delle tante fornicazioni dell’avvenente prostituta, dell’abile incantatrice, che vendeva le nazioni con le sue fornicazioni e i popoli con i suoi incantesimi. 5 "Eccomi a te", dice l’Eterno degli eserciti, "io alzerò i lembi della tua veste fin sulla faccia, mostrerò alle nazioni la tua nudità e ai regni la tua vergogna; 6 ti getterò addosso delle immondizie, ti umilierò e ti esporrò allo scherno. 7 Tutti quelli che ti vedranno fuggiranno lontano da te e diranno: ‘Ninive è devastata! Chi la compiangerà?’. Dove ti cercherò dei consolatori?". 8 Sei forse migliore di No-Amon, che stava seduta tra i fiumi, circondata dalle acque, che aveva il mare per baluardo, il mare per mura? 9 L’Etiopia e l’Egitto erano la sua forza e non aveva limiti; Put e i Libici erano i suoi alleati. 10 Eppure, anch’essa è stata deportata, è andata in esilio; anche i suoi bambini sono stati sfracellati a ogni angolo di strada; i suoi nobili sono stati estratti a sorte e tutti i suoi grandi sono stati messi in catene. 11 Tu pure sarai ubriacata e andrai a nasconderti; tu pure cercherai un rifugio davanti al nemico.

12 Tutte le tue fortezze saranno come alberi di fico dai frutti primaticci che, quando sono scossi, cadono in bocca a chi li vuole mangiare. 13 Ecco il tuo popolo: in mezzo a te sono solo donne; le porte del tuo paese sono spalancate davanti ai tuoi nemici, il fuoco ha divorato le tue sbarre. 14 Attingi pure acqua per l’assedio! Rinforza le tue fortificazioni! Pesta la malta, impasta l’argilla! Ripara la fornace per mattoni! 15 Là il fuoco ti divorerà, la spada ti distruggerà; ti divorerà come la cavalletta, fossi pure numerosa come le cavallette, fossi pure numerosa come le locuste. 16 Tu hai moltiplicato i tuoi mercanti, più delle stelle del cielo; le cavallette spogliano ogni cosa e volano via. 17 I tuoi prìncipi sono come le locuste, i tuoi ufficiali come sciami di giovani locuste che si accampano lungo le siepi nei giorni freddi e quando sorge il sole volano via, e non si conosce più il posto dov’erano. 18 O re d’Assiria, i tuoi pastori si sono addormentati; i tuoi valorosi ufficiali riposano; il tuo popolo è disperso su per i monti, e non c’è chi li raduni. 19 Non c’è rimedio per la tua ferita; la tua piaga è grave; tutti quelli che udranno parlare di te batteranno le mani per la tua sorte; su chi, infatti, non è passata la tua malvagità senza tregua?

1 Vai de cetatea*Ezec. 22:3;24:6,9.Hab. 2:12. vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!… 2 Auziți pocnetul biciului, huruitul*Ier. 47:3. roților, tropăitul cailor și duruitul carelor! 3 Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!… 4 Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită*Is. 47:9,12.Apoc. 18:2,3., care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, 5 „iată*Cap. 2:13., am necaz pe tine", zice Domnul oștirilor. „Îți voi ridica poalele*Is. 47:2,3.Ier. 13:22,26.Mica 1:11. peste cap, ca să-ți vadă*Hab. 2:16. neamurile goliciunea și împărățiile, rușinea. 6 Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi*Mal. 2:9. și te voi face de ocară*Evr. 10:33.. 7 Toți cei ce te vor vedea*Apoc. 18:10. vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va*Ier. 15:5. plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?" 8 Ești*Amos 6:2. tu mai bună decât No-Amon*Ier. 46:25,26.Ezec. 30:14-16., cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? 9 Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei. 10 Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei*Ps. 137:9.Is. 13:16.Osea 13:16. au fost zdrobiți în toate colțurile*Plâng. 2:19. ulițelor; au aruncat sorțul*Ioel 3:3.Obad. 11. asupra fruntașilor ei și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11 Și*Ier. 25:17,27. Cap. 1:10. tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! 12 Toate cetățuile tale sunt niște smochini*Apoc. 6:13. cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. 13 Iată, poporul*Ier. 50:37;51:30. tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele*Ps. 147:13.Ier. 51:20.! 14 Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile*Cap. 2:1.! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă! 15 Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște*Ioel 1:4. lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! 16 Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară. 17 Voievozii tăi*Apoc. 9:7. sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau. 18 În timp ce păstorii*Exod 15:16.Ps. 76:6. tăi dorm, împărate*Ier. 50:18.Ezec. 31:3. al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit*1 Împ. 22:17. pe munți și nimeni nu-l mai strânge. 19 Rana ta nu se alină prin nimic, rana*Mica 1:9. ta este fără leac! Toți cei ce*Plâng. 2:15.Ţef. 2:15.Is. 14:8. vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?