1 "Nel terzo anno del regno del re Baldassar, io, Daniele, ebbi una visione dopo quella che avevo avuto prima. 2 Quando ebbi la visione ero a Susa, la residenza reale che è nella provincia di Elam, ma nella visione mi trovavo presso il fiume Ulai. 3 Alzai gli occhi, guardai, ed ecco in piedi, davanti al fiume, un montone che aveva due corna; erano alte, ma un corno era più alto dell’altro e il più alto era spuntato dopo. 4 Vidi il montone che cozzava a occidente, a settentrione e a mezzogiorno; nessuna bestia gli poteva resistere e non c’era nessuno che potesse liberare dal suo potere; esso faceva quello che voleva e diventò grande. 5 Mentre stavo considerando questo, ecco venire dall’occidente un capro che percorreva tutta la superficie della terra senza toccare il suolo; questo capro aveva un grande corno fra i suoi occhi. 6 Giunse fino al montone dalle due corna, che avevo visto in piedi davanti al fiume, e gli si avventò contro nel furore della sua forza. 7 Lo vidi avvicinarsi al montone, infierire contro di lui, investirlo e spezzargli le due corna; il montone non ebbe la forza di resistergli e il capro lo gettò a terra e lo calpestò; non ci fu nessuno che potesse liberare il montone dalla sua potenza. 8 Il capro diventò enormemente grande ma, quando fu potente, il suo grande corno si spezzò; al suo posto spuntarono quattro grandi corna, verso i quattro venti del cielo. 9 Da una di esse uscì un piccolo corno che diventò molto grande in direzione del mezzogiorno, dell’oriente e del paese splendido. 10 Crebbe molto, fino a raggiungere l’esercito del cielo; fece cadere a terra parte di quell’esercito e delle stelle, e le calpestò. 11 Si innalzò fino al capo di quell’esercito, gli tolse il sacrificio continuo e il luogo del suo santuario fu sconvolto. 12 Gli fu dato in mano l’esercito con il sacrificio continuo a causa della ribellione; il corno gettò a terra la verità e prosperò nelle sue imprese. 13 Poi udii un santo che parlava; un altro santo disse a quello che parlava: ‘Fino a quando durerà la visione del sacrificio continuo, della ribellione che produce la desolazione e del luogo santo e dell’esercito abbandonati per essere calpestati?’. 14 Egli mi disse: ‘Fino a duemilatrecento sere e mattine; poi il santuario sarà purificato’. 15 Mentre io, Daniele, avevo questa visione e cercavo di comprenderla, ecco in piedi davanti a me una figura simile a un uomo. 16 Udii la voce di un uomo in mezzo al fiume Ulai che gridò e disse: ‘Gabriele, spiegagli la visione’. 17 Egli venne presso il luogo dove stavo io; alla sua venuta fui spaventato e caddi con la faccia a terra; ma egli mi disse: ‘Comprendi bene, o figlio d’uomo! perché questa visione riguarda il tempo della fine’. 18 Mentre egli mi parlava, io mi lasciai andare con la faccia a terra, profondamente assopito; ma egli mi toccò e mi fece stare in piedi. 19 Poi disse: ‘Ecco, io ti farò conoscere quello che avverrà nell’ultimo tempo dell’indignazione; poiché la visione riguarda il tempo della fine. 20 Il montone con due corna che hai visto, rappresenta i re di Media e di Persia. 21 Il capro peloso è il re di Grecia; il grande corno fra i suoi due occhi è il primo re. 22 Quanto al corno spezzato, al cui posto ne sono spuntati quattro, questi sono quattro regni che sorgeranno da questa nazione, ma non con la sua stessa potenza. 23 Alla fine del loro regno, quando i ribelli avranno colmato la misura delle loro ribellioni, sorgerà un re dall’aspetto feroce, ed esperto in astuzie. 24 La sua potenza sarà grande, ma non sarà per la sua forza; egli sarà causa di rovine inaudite, prospererà nelle sue imprese, distruggerà i potenti e il popolo dei santi. 25 A causa della sua astuzia farà prosperare la frode nelle sue mani; il suo cuore si insuperbirà e distruggerà molte persone che si credevano al sicuro. Insorgerà contro il principe dei prìncipi, ma sarà infranto senza intervento umano. 26 La visione delle sere e delle mattine, di cui è stato parlato, è vera. Tu tieni segreta la visione perché si riferisce a un tempo lontano’. 27 Allora io, Daniele, svenni e fui malato per diversi giorni; poi mi alzai e feci gli affari del re. Io ero stupito della visione, ma nessuno se ne accorse".

1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte*Cap. 7:1.. 2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa*Est. 1:2., în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3 Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia*Cap. 5:19;11:3,16. și a ajuns puternic. 5 Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn*Vers. 21. mare între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8 Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari*Cap. 7:6. Vers. 22. Cap. 11:4., în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul*Cap. 7:8;11:21. din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi*Cap. 11:25., spre răsărit și spre țara*Ps. 48:2.Ezec. 20:6,15. Cap. 11:16,45. cea minunată. 10 S-a înălțat*Cap. 11:28. până la oștirea cerurilor*Is. 14:13., a doborât*Apoc. 12:4. la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat*Ier. 48:26,42. Vers. 25. Cap. 11:36. până la căpetenia*Cap. 11:31;12:11. oștirii, i-a smuls*Ios. 5:14. jertfa necurmată*Exod 29:38.Num. 28:3.Ezec. 46:13. și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12 Oastea*Cap. 11:31. a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul*Ps. 119:43,142.Is. 59:14. la pământ și a izbutit*Vers. 4. Cap. 11:28,36. în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt*Cap. 4:13;12:6.1 Pet. 1:12. vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?" 14 Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!" 15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam*Cap. 12:8.1 Pet. 1:10,11. s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om*Ezec. 1:26.. 16 Și am auzit un glas de om în mijlocul râului*Cap. 12:6,7. Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile*Cap. 9:21.Luca 1:19,26., tâlcuiește-i vedenia aceasta!" 17 El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut*Ezec. 1:28.Apoc. 1:17. cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!" 18 Pe când*Cap. 10:9,10.Luca 9:32. îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins*Ezec. 2:2. și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește*Cap. 9:27;11:27,35,36;12:7.Hab. 2:3. vremea sfârșitului. 20 Berbecul*Vers. 3. pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul*Vers. 5. însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat*Cap. 11:3.. 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt*Vers. 8. Cap. 11:4. sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat*Vers. 6. fără rușine*Deut. 28:50. și viclean. 24 El va fi tare, dar*Apoc. 17:13,17. nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti*Vers. 12. Cap. 11:36. în tot ce va începe, va nimici*Vers. 10. Cap. 7:25. pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. 25 Din pricina propășirii*Cap. 11:21,23,24. lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa*Vers. 11. Cap. 11:36., va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica*Vers. 11. Cap. 11:36. împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini*Iov 34:20.Plâng. 4:6. Cap. 2:34,45. omenești. 26 Iar vedenia*Cap. 10:1. cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește*Ezec. 12:27. Cap. 10:14;12:4,9.Apoc. 22:10. vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27 Eu*Cap. 7:28;10:8,16., Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile*Cap. 6:2,3. împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și*Vers. 6. nimeni nu știa.