1 Poi, trascorsi quattordici anni, salii di nuovo a Gerusalemme con Barnaba, prendendo anche Tito con me. 2 Vi salii in seguito a una rivelazione ed esposi loro l’evangelo che io predico fra i Gentili, ma lo esposi privatamente ai più ragguardevoli, per il timore di correre o di aver corso invano. 3 Ma neppure Tito, che era con me ed era greco, fu costretto a farsi circoncidere; 4 questo a causa dei falsi fratelli, introdottisi di soppiatto, i quali si erano insinuati fra noi per spiare la libertà che abbiamo in Cristo Gesù, con il fine di ridurci in servitù. 5 Alle imposizioni di costoro noi non cedemmo neppure per un momento, affinché la verità del vangelo rimanesse ferma tra voi. 6 Ma quelli che godono di particolare considerazione (quali già siano stati a me non importa; Dio non ha riguardi personali), quelli, dico, che godono di maggiore considerazione non m’imposero nulla di più, 7 anzi, quando videro che a me era stata affidata l’evangelizzazione degli incirconcisi, come a Pietro quella dei circoncisi 8 (poiché colui che aveva operato in Pietro per farlo apostolo della circoncisione aveva anche operato in me per farmi apostolo dei Gentili) 9 e quando conobbero la grazia che mi era stata accordata, Giacomo, Cefa e Giovanni, che sono reputati colonne, diedero a me e a Barnaba la mano in segno di comunione perché noi andassimo ai Gentili ed essi ai circoncisi; 10 soltanto ci raccomandarono di ricordarci dei poveri, cosa che mi sono preoccupato di fare.

11 Ma, quando Cefa fu venuto ad Antiochia, io gli resistei in faccia perché era da condannare. 12 Difatti, prima che fossero venuti alcuni provenienti da Giacomo, egli mangiava con i Gentili, ma, quando quelli furono arrivati, egli iniziò a ritrarsi e a separarsi per timore di quelli della circoncisione. 13 E gli altri Giudei si misero a simulare con lui a tal punto che perfino Barnaba fu trascinato dalla loro ipocrisia. 14 Ma, quando vidi che non procedevano con rettitudine rispetto alla verità del Vangelo, io dissi a Cefa alla presenza di tutti: "Se tu, che sei Giudeo, vivi come i Gentili e non come i Giudei, come mai costringi i Gentili a vivere alla maniera dei Giudei?".

15 Noi che siamo Giudei di nascita e non peccatori fra i Gentili, 16 avendo tuttavia riconosciuto che l’uomo non è giustificato per le opere della legge, ma lo è soltanto per mezzo della fede in Cristo Gesù, abbiamo anche noi creduto in Cristo Gesù per essere giustificati per la fede in Cristo e non per le opere della legge, perché per le opere della legge nessuno sarà giustificato. 17 Ma, se nel cercare di essere giustificati in Cristo, siamo anche noi trovati peccatori, Cristo è un ministro di peccato? Assolutamente no! 18 Perché, se io riedifico le cose che ho distrutto, mi dimostro trasgressore. 19 Poiché per mezzo della legge io sono morto alla legge per vivere a Dio. 20 Sono stato crocifisso con Cristo, non sono più io che vivo, ma è Cristo che vive in me e la vita che vivo ora nella carne, la vivo nella fede nel Figlio di Dio il quale mi ha amato e ha dato sé stesso per me. 21 Io non annullo la grazia di Dio, perché, se la giustizia si ottiene per mezzo della legge, Cristo è dunque morto inutilmente.

1 După paisprezece ani, m-am*Fapte 15:2. suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și am luat cu mine și pe Tit. 2 M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am*Fapte 15:12. arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg*Filip. 2:16.1 Tes. 3:5. sau să fi alergat în zadar. 3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur 4 din pricina fraților*Fapte 15:1,24.2 Cor. 11:26. mincinoși, furișați și strecurați printre noi ca să pândească slobozenia*Cap. 3:25;5:1,13. pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să*2 Cor. 11:20. Cap. 4:3,9. ne aducă la robie; 5 noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul*Vers. 14. Cap. 3:1;4:16. Evangheliei să rămână cu voi. 6 Cei*Cap. 6:3. ce sunt socotiți ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu*Fapte 10:34.Rom. 2:11. nu caută la fața oamenilor – aceștia, zic, ei, cei cu vază, nu*2 Cor. 12:11. mi-au adăugat nimic. 7 Ba dimpotrivă, când au văzut*Fapte 13:46.Rom. 1:5;11:13.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11. că mie îmi*1 Tes. 2:4. fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur – 8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur făcuse*Fapte 9:15;13:2;22:21;26:17,18.1 Cor. 15:10. Cap. 1:16.Col. 1:29. și din mine apostolul neamurilor*Cap. 3:5. – 9 și când au cunoscut harul*Mat. 16:18.Efes. 2:20.Apoc. 21:14. care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi*Rom. 1:5;12:3,6;15:15.1 Cor. 15:10.Efes. 3:8., mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. 10 Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa*Fapte 11:30;24:17.Rom. 15:25.1 Cor. 16:1.2 Cor. 8:9. am și căutat să fac.

11 Dar*Fapte 15:35. când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. 12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el*Fapte 10:28;11:3. mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiați împrejur. 13 Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor. 14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul*Vers. 5. Evangheliei, am spus lui Chifa în fața*1 Tim. 5:20. tuturor: „Dacă*Fapte 10:28.Fapte 11:3. tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?" 15 Noi*Fapte 15:10,11. suntem iudei din fire, iar nu păcătoși*Mat. 9:11.Efes. 2:3,12. dintre neamuri. 16 Totuși, fiindcă știm*Fapte 13:38,39. că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci*Rom. 1:17;3:22,28;8:3. Cap. 3:24.Evr. 7:18,19. numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin*Ps. 143:2.Rom. 3:20. Cap. 3:11. faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți ca păcătoși*1 Ioan 3:8,9., este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19 Căci eu, prin*Rom. 8:2. Lege, am*Rom. 6:14;7:4,6. murit față de Lege, ca să trăiesc*Rom. 6:11.2 Cor. 5:15.1 Tes. 5:10.Evr. 9:14.1 Pet. 4:2. pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit*Rom. 6:6. Cap. 5:24;6:14. împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc*2 Cor. 5:15.1 Tes. 5:10.1 Pet. 4:2. în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit*Cap. 1:4.Efes. 5:2.Tit 2:14. și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă*Cap. 3:21.Evr. 7:11.Rom. 11:6. Cap. 5:4. neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.