1 O Galati insensati, chi vi ha ammaliati, voi, davanti agli occhi dei quali Gesù Cristo è stato apertamente raffigurato crocifisso? 2 Questo soltanto desidero sapere da voi: avete voi ricevuto lo Spirito per via delle opere della legge o per la predicazione della fede? 3 Siete voi così insensati? Dopo aver cominciato con lo Spirito, volete ora raggiungere la perfezione con la carne? 4 Avete voi sofferto tante cose invano? Se pure è proprio invano. 5 Colui dunque che vi somministra lo Spirito e opera fra voi dei miracoli, lo fa per mezzo delle opere della legge o per la predicazione della fede?

6 Così anche Abraamo credette a Dio e ciò gli fu messo in conto come giustizia. 7 Riconoscete anche voi che coloro i quali hanno la fede, sono figli di Abraamo. 8 La Scrittura, prevedendo che Dio avrebbe giustificato i Gentili per la fede, preannunciò ad Abraamo questa buona notizia: "In te saranno benedette tutte le genti". 9 In tal modo, quelli che hanno la fede sono benedetti con il credente Abraamo. 10 Poiché tutti coloro che si basano sulle opere della legge sono sotto maledizione, perché è scritto: "Maledetto chiunque non persevera in tutte le cose scritte nel libro della legge per metterle in pratica!". 11 Che nessuno sia giustificato per la legge davanti a Dio, è evidente perché il giusto vivrà per fede. 12 Ma la legge non si basa sulla fede, anzi essa dice: "Chi avrà messo in pratica queste cose, vivrà per mezzo di esse". 13 Cristo ci ha riscattati dalla maledizione della legge, essendo divenuto maledizione per noi (poiché sta scritto: "Maledetto chiunque è appeso al legno"), 14 affinché la benedizione di Abraamo venisse sui Gentili in Cristo Gesù e ricevessimo, per mezzo della fede, lo Spirito promesso.

15 Fratelli, io parlo secondo le usanze degli uomini: un patto che sia stato validamente concluso, sia pur soltanto un patto d’uomo, nessuno l’annulla o vi aggiunge alcun che. 16 Le promesse furono fatte ad Abraamo e alla sua progenie. Non dice: "E alle progenie", come se si trattasse di molte, ma, come parlando di una sola, dice: "E alla tua progenie", che è Cristo. 17 Ecco quello che voglio dire: un patto già in precedenza stabilito da Dio, la legge, che venne quattrocentotrent’anni dopo, non lo invalida in modo da annullare la promessa. 18 Perché, se l’eredità viene dalla legge, essa non viene più dalla promessa; ora Dio l’ha donata ad Abraamo per mezzo di una promessa.

19 Che cos’è dunque la legge? Essa fu aggiunta a causa delle trasgressioni, finché venisse la progenie alla quale era stata fatta la promessa, e fu promulgata per mezzo di angeli, per mano di un mediatore. 20 Ora, un mediatore non è mediatore di uno solo; Dio, invece, è uno solo.

21 La legge è dunque contraria alle promesse di Dio? Assolutamente no! Perché, se fosse stata data una legge capace di produrre la vita, allora sì, la giustizia sarebbe venuta dalla legge, 22 ma la Scrittura ha rinchiuso ogni cosa sotto peccato, affinché i beni promessi sulla base della fede in Gesù Cristo fossero dati ai credenti. 23 Ma prima che venisse la fede eravamo tenuti rinchiusi in custodia sotto la legge, in attesa della fede che doveva essere rivelata. 24 Così la legge è stata il nostro pedagogo per condurci a Cristo, affinché fossimo giustificati per fede. 25 Ma, ora che la fede è venuta, non siamo più sotto pedagogo, 26 perché siete tutti figli di Dio per la fede in Cristo Gesù. 27 Poiché voi tutti che siete stati battezzati in Cristo vi siete rivestiti di Cristo. 28 Non c’è qui né Giudeo né Greco; non c’è né schiavo né libero; non c’è né maschio né femmina, poiché voi tutti siete uno in Cristo Gesù. 29 E, se siete di Cristo, siete dunque discendenza di Abraamo, eredi secondo la promessa.

1 O, galateni nechibzuiți! Cine*Cap. 5:7. v-a fermecat*Cap. 2:14;5:7. pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2 Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul*Fapte 2:38;8:15;10:47;15:8. Vers. 14.Efes. 1:13.Evr. 6:4. ori*Rom. 10:16,17. prin auzirea credinței? 3 Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început*Cap. 4:9. prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească*Evr. 7:16;9:10.? 4 În zadar*Evr. 10:35,36.2 Ioan 8. ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! 5 Cel ce*1 Cor. 3:8. vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot așa și „Avraam*Gen. 15:6.Rom. 4:3,9,21,22.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire". 7 Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei*Ioan 8:39.Rom. 4:11,12,16. ce au credință. 8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea*Rom. 9:17. Vers. 22. că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în*Gen. 12:3.Gen. 18:18;22:18.Fapte 3:25. tine." 9 Așa că cei ce se bizuiesc pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat*Deut. 27:26.Ier. 11:3. este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă." 11 Și că*Cap. 2:16. nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel*Hab. 2:4.Rom. 1:17.Evr. 10:38. neprihănit prin credință va trăi". 12 Însă*Rom. 4:4,5;10:5,6;11:6. Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine*Lev. 18:5.Neem. 9:29.Ezec. 20:11.Rom. 10:5. va face aceste lucruri va trăi prin ele." 13 Hristos*Rom. 8:3.2 Cor. 5:21. Cap. 4:5. ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat*Deut. 21:23. e oricine este atârnat pe lemn", 14 pentru ca*Rom. 4:9,16. binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul*Is. 32:15;44:3.Ier. 31:33;32:40.Ezec. 11:19;36:27.Ioel 2:28,29.Zah. 12:10.Ioan 7:39.Fapte 2:33. făgăduit.

15 Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament*Evr. 9:17., chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16 Acum, făgăduințele au fost făcute „lui*Gen. 12:3,7;17:7. Vers. 8. Avraam și seminței lui". Nu zice: „Și semințelor" (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale", adică Hristos*1 Cor. 12:12.. 17 Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat*Exod 12:40,41., așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită*Rom. 4:13,14. Vers. 21. după patru sute treizeci de ani. 18 Căci dacă moștenirea*Rom. 8:17. ar veni din Lege, nu*Rom. 4:14. mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19 Atunci pentru ce este Legea? Ea*Ioan 15:22.Rom. 4:15;5:20;7:8,13.1 Tim. 1:9. a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța"*Vers. 16., căreia Îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată*Fapte 7:53.Evr. 2:2. prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor*Exod 20:19,21,22.Deut. 5:2,22,23,27,31.Ioan 1:17.Fapte 7:38.1 Tim. 2:5.. 20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când*Rom. 3:29,30. Dumnezeu este unul singur. 21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă*Cap. 2:21. s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22 Dar Scriptura a*Vers. 8. închis totul*Rom. 3:9,19,23.Rom. 11:32. sub păcat, pentru ca*Rom. 4:11,12,16. făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. 23 Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. 24 Astfel, Legea*Mat. 5:17.Rom. 10:4.Col. 2:17.Evr. 9:9,10. ne-a fost un îndrumător*3:24 Grecește: pedagog. spre Hristos, ca*Fapte 13:39. Cap. 2:16. să fim socotiți neprihăniți prin credință. 25 După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26 Căci toți*Ioan 1:12.Rom. 8:14-16. Cap. 4:5.1 Ioan 3:1,2. sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27 Toți*Rom. 6:3. care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu*Rom. 13:14. Hristos. 28 Nu*Rom. 10:12.1 Cor. 12:13. Cap. 5:6.Col. 3:11. mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una*Ioan 10:16;17:20,21.Efes. 2:14-16;4:4,15. în Hristos Isus. 29 Și dacă*Gen. 21:10,12.Rom. 9:7.Evr. 11:18. sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța" lui Avraam, moștenitori*Rom. 8:17. Cap. 4:7,28.Efes. 3:6. prin făgăduință.