1 Giacomo, servo di Dio e del Signore Gesù Cristo, alle dodici tribù che sono nella dispersione, salute.

2 Fratelli miei, considerate una grande gioia le prove svariate in cui venite a trovarvi, 3 sapendo che la prova della vostra fede produce costanza. 4 E la costanza compia appieno l’opera sua in voi, perché siate perfetti e completi, di nulla mancanti.

5 Se poi qualcuno di voi manca di sapienza, la chieda a Dio che dona a tutti generosamente senza rinfacciare, e gli sarà donata. 6 Ma chieda con fede, senza dubitare, perché chi dubita è simile a un’onda del mare, agitata dal vento e spinta qua e là. 7 Non pensi già quel tale di ricevere nulla dal Signore, 8 essendo uomo di animo doppio, instabile in tutte le sue vie.

9 Il fratello di umile condizione si glori della sua elevazione 10 e il ricco, della sua umiliazione, perché passerà come il fiore dell’erba. 11 Infatti il sole sorge con il suo calore ardente e fa seccare l’erba, il suo fiore cade e la sua bella apparenza svanisce; così anche il ricco appassirà nelle sue imprese.

12 Beato l’uomo che sostiene la prova, perché, una volta approvato, riceverà la corona della vita, che il Signore ha promessa a quelli che lo amano.

13 Nessuno, quando è tentato, dica: "Io sono tentato da Dio", perché Dio non può essere tentato dal male né egli stesso tenta alcuno, 14 ma ognuno è tentato dalla propria concupiscenza che lo attrae e lo adesca. 15 Poi la concupiscenza, avendo concepito, partorisce il peccato e il peccato, quando è compiuto, produce la morte.

16 Non v’ingannate, fratelli miei carissimi; 17 ogni cosa buona e ogni dono perfetto vengono dall’alto, discendendo dal Padre degli astri luminosi presso il quale non c’è variazione né ombra di mutamento. 18 Egli ci ha di sua volontà generati mediante la parola di verità, affinché siamo in certo modo le primizie delle sue creature. 19 Questo lo sapete, fratelli miei carissimi, ma sia ogni uomo pronto ad ascoltare, lento a parlare, lento all’ira, 20 perché l’ira dell’uomo non mette in opera la giustizia di Dio. 21 Perciò, deposta ogni impurità e resto di malizia, ricevete con mansuetudine la parola che è stata piantata in voi e che può salvare le anime vostre.

22 Ma siate facitori della parola e non soltanto ascoltatori, illudendo voi stessi. 23 Perché, se uno è ascoltatore della parola e non esecutore, è simile a un uomo che guarda la sua faccia naturale in uno specchio; 24 e quando si è guardato se ne va e subito dimentica com’era. 25 Ma chi guarda attentamente nella legge perfetta, che è la legge della libertà, e persevera, questi, non essendo un ascoltatore smemorato ma facitore dell’opera, sarà beato nel suo operare.

26 Se uno pensa di essere religioso e non tiene a freno la sua lingua ma seduce il cuor suo, la religione di quel tale è vana. 27 La religione pura e immacolata davanti a Dio e Padre è questa: prendersi cura degli orfani e delle vedove nelle loro afflizioni e conservarsi puri dal mondo.

1 Iacov*Fapte 12:17;15:13.Gal. 1:19;2:9.Iuda 1., rob*Tit 1:1. al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele*Fapte 26:7. douăsprezece seminții care*Deut. 32:26.Ioan 7:35.Fapte 2:5;8:1.1 Pet. 1:1. sunt împrăștiate: Sănătate! 2 Frații mei, să*Mat. 5:12.Fapte 5:41.Evr. 10:34.1 Pet. 4:13,16. priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite*1 Pet. 1:6. încercări, 3 ca unii care știți*Rom. 5:3. că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. 5 Dacă*1 Împ. 3:9,11,12.Prov. 2:3. vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o*Mat. 7:7;21:22.Marcu 11:24.Luca 11:9.Ioan 14:13;15:7;16:23. ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi*Ier. 29:12.1 Ioan 5:14,15. va fi dată. 6 Dar*Marcu 11:24.1 Tim. 2:8. s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. 7 Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8 căci este un om*Cap. 4:8. nehotărât și nestatornic în toate căile sale. 9 Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci*Iov 14:2.Ps. 37:2;90:5,6;102:11;103:15.Is. 40:6.1 Cor. 7:31. Cap. 4:14.1 Pet. 1:24.1 Ioan 2:17. va trece ca floarea ierbii. 11 Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere – așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12 Ferice*Iov 5:17.Prov. 3:11,12.Evr. 12:5.Apoc. 3:19. de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa*1 Cor. 9:25.2 Tim. 4:8. Cap. 2:5.1 Pet. 5:4.Apoc. 2:10. vieții pe care*Mat. 10:22;19:28,29. Cap. 2:5. a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu." Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. 15 Apoi pofta*Iov 15:35.Ps. 7:14., când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce*Rom. 6:21,23. moartea. 16 Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați: 17 orice*Ioan 3:27.1 Cor. 4:7. ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în*Num. 23:19.1 Sam. 15:29.Mal. 3:6.Rom. 11:29. care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18 El*Ioan 1:13;3:3.1 Cor. 4:15.1 Pet. 1:23., de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca*Efes. 1:12. să fim un fel de pârgă*Ier. 2:3.Apoc. 14:4. a făpturilor Lui. 19 Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să*Ecl. 5:1. fie grabnic la ascultare, încet*Prov. 10:19;17:27.Ecl. 5:2. la vorbire, zăbavnic la mânie*Prov. 14:17;16:32.Ecl. 7:9., 20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21 De aceea lepădați*Col. 3:8.1 Pet. 2:1. orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care*Fapte 13:26.Rom. 1:16.1 Cor. 15:2.Efes. 1:13.Tit 2:11.Evr. 2:3.1 Pet. 1:9. vă poate mântui sufletele. 22 Fiți împlinitori*Mat. 7:21.Luca 6:46;11:28.Rom. 2:13.1 Ioan 3:7. ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. 23 Căci, dacă*Luca 6:47. Cap. 2:14. ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă 24 și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25 Dar cine*2 Cor. 3:18. își va adânci privirile în legea*Cap. 2:12. desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi*Ioan 13:17. fericit în lucrarea lui. 26 Dacă crede cineva că este religios și nu-și*Ps. 34:13;39:1.1 Pet. 3:10. înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să*Is. 1:16,17;58:6,7.Mat. 25:36. cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și*Rom. 12:2. Cap. 4:4.1 Ioan 5:18. să ne păzim neîntinați de lume.