1 Perciò, fratelli santi, che siete partecipi di una celeste vocazione, considerate Gesù, l’apostolo e il sommo sacerdote della nostra professione di fede, 2 il quale è fedele a colui che l’ha costituito, come anche lo fu Mosè in tutta la casa di Dio. 3 Infatti Gesù è stato reputato degno di una gloria tanto maggiore di quella di Mosè, quanto è maggiore l’onore di colui che costruisce la casa, in confronto a quello della casa stessa. 4 Poiché ogni casa è costruita da qualcuno, ma chi ha costruito tutte le cose è Dio. 5 Mosè fu bensì fedele in tutta la casa di Dio come servitore per testimoniare delle cose che dovevano essere dette, 6 ma Cristo lo è come Figlio, sopra la sua casa, e la sua casa siamo noi, se riteniamo ferma sino alla fine la nostra franchezza e il vanto della nostra speranza.

7 Perciò, come dice lo Spirito Santo:

"Oggi, se udite la sua voce, 8 non indurite i vostri cuori, come nel giorno della ribellione, come nel giorno della tentazione nel deserto 9 dove i vostri padri mi tentarono mettendomi alla prova, e videro le mie opere per quarant’anni! 10 Perciò mi disgustai di quella generazione, e dissi: ‘Si sviano sempre nel loro cuore; e non hanno conosciuto le mie vie’, 11 così giurai nell’ira mia: ‘Non entreranno nel mio riposo!’".

12 Guardate, fratelli, che non si trovi in nessuno di voi un malvagio cuore incredulo, che vi allontani dal Dio vivente, 13 ma esortatevi gli uni gli altri tutti i giorni, finché si può dire: "Oggi", perché nessuno di voi si indurisca per inganno del peccato, 14 poiché siamo diventati partecipi di Cristo, a condizione che riteniamo ferma sino alla fine la fiducia che avevamo da principio, 15 mentre ci viene detto:

"Oggi, se udite la sua voce, non indurite i vostri cuori, come nel giorno della ribellione".

16 Infatti, chi furono quelli che dopo averlo udito lo provocarono? Non furono forse tutti quelli che erano usciti dall’Egitto, condotti da Mosè? 17 Chi furono quelli di cui si disgustò durante quarant’anni? Non furono quelli che peccarono, i cui cadaveri caddero nel deserto? 18 E a chi giurò che non sarebbero entrati nel suo riposo, se non a quelli che furono disubbidienti? 19 Infatti vediamo che non vi poterono entrare a motivo della loro incredulità.

1 De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea*Rom. 1:7.1 Cor. 1:2.Efes. 4:1.Filip. 3:14.2 Tes. 1:11.2 Tim. 1:9.2 Pet. 1:10. cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul*Rom. 15:8. Cap. 2:17;4:14;5:5;6:20;8:1;9:11;10:21. și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise*Num. 12:7. Vers. 5. a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu". 3 Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce*Zah. 6:12.Mat. 16:18. a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. 4 Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce*Efes. 2:10;3:9. Cap. 1:2. a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Cât despre Moise*Vers. 2., el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu", ca slugă*Exod 14:31.Num. 12:7.Deut. 3:24.Ios. 1:2;8:31., ca să mărturisească*Deut. 18:15,18,19. despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. 6 Dar Hristos este credincios ca Fiu*Cap. 1:2., peste*1 Cor. 3:16;6:19.2 Cor. 6:16.Efes. 2:21,22.1 Tim. 3:15.1 Pet. 2:5. casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă*Mat. 10:22;24:13.Rom. 5:2.Col. 1:23. Vers. 14. Cap. 6:11; 10:35. păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7 De aceea, cum zice Duhul*2 Sam. 23:2.Fapte 1:16. Sfânt: „Astăzi*Ps. 95:7. Vers. 15., dacă auziți glasul Lui, 8 nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ 11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" 12 Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi", pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă*Vers. 6. păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, 15 câtă vreme se zice: „Astăzi*Vers. 7., dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii." 16 Cine*Num. 14:2,4,11,24,30.Deut. 1:34,36,38. au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? 17 Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale*Num. 14:22;26:65.Ps. 106:26.1 Cor. 10:5.Iuda 5. căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Și cui*Num. 14:30.Deut. 1:34,35. S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem*Cap. 4:6. dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.