1 Infatti questo Melchisedec, re di Salem, sacerdote dell’Iddio altissimo, andò incontro ad Abraamo quando egli tornava dalla sconfitta dei re e lo benedisse; 2 a lui Abraamo diede anche la decima di ogni cosa. Egli è, innanzitutto, secondo l’interpretazione del suo nome, re di giustizia e poi anche re di Salem, vale a dire re di pace; 3 senza padre, senza madre, senza genealogia, senza principio di giorni né fine di vita, ma reso simile al Figlio di Dio, egli rimane sacerdote in eterno.

4 Pertanto considerate quanto grande fosse colui al quale Abraamo, il patriarca, diede la decima del meglio del bottino. 5 Ora, tra i figli di Levi, quelli che ricevono il sacerdozio hanno bensì ordine, secondo la legge, di prendere le decime dal popolo, cioè dai loro fratelli, benché questi siano usciti dai lombi di Abraamo; 6 quello, invece, che non è della loro stirpe, prese la decima da Abraamo e benedisse colui che aveva le promesse! 7 Ora, senza contraddizione, l’inferiore è benedetto dal superiore 8 e poi, qui, quelli che prendono le decime sono degli uomini mortali, ma là le prende uno di cui si attesta che vive. 9 E, per così dire, nella persona di Abraamo Levi stesso, che prende le decime, fu sottoposto alla decima, 10 perché egli era ancora nei lombi di suo padre, quando Melchisedec incontrò Abraamo.

11 Ora, se la perfezione fosse stata possibile per mezzo del sacerdozio levitico (perché su quello è basata la legge data al popolo), che bisogno c’era ancora che sorgesse un altro sacerdote secondo l’ordine di Melchisedec e non scelto secondo l’ordine di Aaronne? 12 Poiché, cambiato il sacerdozio, avviene per necessità anche un cambiamento di legge. 13 Difatti, colui a proposito del quale queste parole sono dette è appartenuto a un’altra tribù, della quale nessuno ha servito all’altare, 14 perché è ben noto che il nostro Signore è sorto dalla tribù di Giuda, circa la quale Mosè non disse nulla che concernesse il sacerdozio. 15 E la cosa è ancora più evidente quando sorge, a somiglianza di Melchisedec, 16 un altro sacerdote che è stato fatto tale non per disposizione di una legge dalle prescrizioni carnali, ma in virtù della potenza di una vita indissolubile, 17 perché gli è resa questa testimonianza:

"Tu sei sacerdote in eterno secondo l’ordine di Melchisedec".

18 Così, qui vi è l’abrogazione del comandamento precedente a motivo della sua debolezza e inutilità 19 (poiché la legge non ha condotto nulla a compimento), ma vi è anche l’introduzione di una migliore speranza, mediante la quale ci accostiamo a Dio.

20 Inoltre, questo non è avvenuto senza giuramento (poiché quelli sono stati fatti sacerdoti senza giuramento, 21 ma egli lo è con giuramento, per opera di colui che ha detto:

"Il Signore l’ha giurato e non si pentirà: ‘Tu sei sacerdote in eterno’").

22 Per questo Gesù è diventato garante di un patto più eccellente del primo.

23 Inoltre, quelli sono stati fatti sacerdoti in gran numero, perché per la morte erano impediti di durare, 24 ma costui, perché vive in eterno, ha un sacerdozio che non si trasmette, 25 perciò può anche salvare appieno quelli che per mezzo di lui si accostano a Dio, vivendo egli sempre per intercedere per loro.

26 Infatti a noi si addiceva un sacerdote come quello: santo, innocente, immacolato, separato dai peccatori ed elevato al disopra dei cieli, 27 il quale non ha bisogno ogni giorno, come gli altri sommi sacerdoti, di offrire dei sacrifici prima per i propri peccati e poi per quelli del popolo, perché questo egli ha fatto una volta per sempre, quando ha offerto sé stesso. 28 La legge infatti costituisce sommi sacerdoti uomini soggetti a debolezza, ma la parola del giuramento fatto dopo la legge costituisce il Figlio, che è stato reso perfetto per sempre.

1 În adevăr, Melhisedec*Gen. 14:18. acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, 2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii", apoi și „Împărat al Salemului", adică „Împărat al păcii", 3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4 Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă*Gen. 14:20. până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5 Aceia*Num. 18:21,26. dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. 6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și*Gen. 14:19. a binecuvântat pe*Rom. 4:13.Gal. 3:16. cel ce avea făgăduințele. 7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre*Cap. 5:6;6:20. care se mărturisește că este viu. 9 Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; 10 căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. 11 Dacă*Gal. 2:21. Vers. 18,19. Cap. 8:7. dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec", și nu după rânduiala lui Aaron? 12 Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. 13 În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului. 14 Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din*Is. 11:1.Mat. 1:3.Luca 3:33.Rom. 1:3.Apoc. 5:5. Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. 15 Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, 16 pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17 Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu*Ps. 110:4. Cap. 5:6,10; 6:20. ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec." 18 Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței*Rom. 8:3.Gal. 4:9. și zădărniciei ei – 19 căci Legea*Fapte 13:39.Rom. 3:20,21,28;8:3.Gal. 2:16. Cap. 9:9. n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde*Cap. 6:18;8:6. mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – 21 căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat*Ps. 110:4. și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’" –, 22 prin chiar faptul acesta, El s-a făcut*Cap. 8:6;9:15;12:24. chezașul unui legământ mai bun. 23 Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. 24 Dar El, fiindcă rămâne „în veac", are o preoție care nu poate trece de la unul la altul. 25 De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească*Rom. 8:34.1 Tim. 2:5. Cap. 9:24.1 Ioan 2:1. pentru ei. 26 Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt*Cap. 4:15., nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și*Efes. 1:20;4:10. Cap. 8:1. înălțat mai presus de ceruri, 27 care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi*Lev. 9:7;16:6,11. Cap. 5:3;9:7. pentru păcatele sale și*Lev. 16:15. apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta*Rom. 6:10. Cap. 9:12,28;10:12. l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși. 28 În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni*Cap. 5:1,2. supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care*Cap. 2:10;5:9. este desăvârșit pentru veșnicie.