1 Ora anche il primo patto aveva delle norme per il culto e un santuario terreno. 2 Infatti fu preparato un primo tabernacolo, nel quale si trovavano il candeliere, la tavola e i pani della presentazione; questo si chiamava il luogo santo. 3 Dietro la seconda cortina c’era il tabernacolo detto il luogo santissimo, 4 contenente un incensiere d’oro e l’arca del patto, tutta ricoperta d’oro, nella quale si trovavano un vaso d’oro contenente la manna, la verga di Aaronne che era fiorita e le tavole del patto. 5 E sopra l’arca i cherubini della gloria, che adombravano il propiziatorio. Di queste cose non possiamo ora parlare dettagliatamente. 6 Ora, essendo le cose così disposte, i sacerdoti entrano continuamente nel primo tabernacolo per compiervi gli atti del culto, 7 ma nel secondo entra solo il sommo sacerdote una volta all’anno, e non senza sangue, che egli offre per sé stesso e per i peccati involontari del popolo. 8 Lo Spirito Santo voleva con questo significare che la via al santuario non era ancora manifestata finché sussisteva ancora il primo tabernacolo. 9 Esso è una figura per il tempo attuale, conformemente alla quale si offrono doni e sacrifici che non possono, quanto alla coscienza, rendere perfetto colui che offre il culto, 10 poiché si tratta soltanto di cibi, di bevande e di varie abluzioni, insomma di regole carnali imposte fino al tempo di una loro riforma.

11 Ma, venuto Cristo, sommo sacerdote dei futuri beni, egli, attraverso un tabernacolo più grande e più perfetto, non fatto da mano d’uomo, vale a dire, non di questa creazione, 12 e non con sangue di capri e di vitelli, ma con il proprio sangue, è entrato una volta per sempre nel santuario, avendo acquistata una redenzione eterna. 13 Perché, se il sangue di capri e di tori e la cenere di una giovenca sparsa su quelli che sono contaminati santificano in modo da dare la purezza della carne, 14 quanto più il sangue di Cristo, che mediante lo Spirito eterno ha offerto sé stesso puro di ogni colpa a Dio, purificherà la vostra coscienza dalle opere morte per servire il Dio vivente?

15 Per questa ragione egli è mediatore di un nuovo patto, affinché, avvenuta la sua morte per la redenzione delle trasgressioni commesse sotto il primo patto, i chiamati ricevano l’eterna eredità promessa. 16 Infatti, dove c’è un testamento, bisogna che sia accertata la morte del testatore. 17 Perché un testamento è valido quando è avvenuta la morte, infatti non ha valore finché vive il testatore. 18 Per questo neanche il primo patto è stato inaugurato senza sangue. 19 Difatti, quando tutti i comandamenti furono secondo la legge proclamati da Mosè a tutto il popolo, egli prese il sangue dei vitelli e dei capri con acqua, lana scarlatta e issopo e ne asperse il libro stesso e tutto il popolo, 20 dicendo: "Questo è il sangue del patto che Dio ha ordinato sia fatto con voi". 21 Asperse di sangue anche il tabernacolo e tutti gli arredi del culto. 22 Secondo la legge, quasi ogni cosa è purificata con sangue, e senza spargimento di sangue non c’è perdono.

23 Era dunque necessario che le cose raffiguranti quelle nei cieli fossero purificate con questi mezzi, ma le cose celesti stesse dovevano esserlo con sacrifici più eccellenti di questi. 24 Poiché Cristo non è entrato in un santuario fatto da mano d’uomo, figura del vero, ma nel cielo stesso, per comparire ora alla presenza di Dio per noi, 25 non per offrire sé stesso più volte, come il sommo sacerdote, che entra ogni anno nel santuario con sangue non suo, 26 in questo caso, avrebbe dovuto soffrire più volte dalla fondazione del mondo, ma ora, una volta sola, alla fine dei secoli, è stato manifestato per annullare il peccato con il suo sacrificio. 27 E come è stabilito che gli uomini muoiano una volta sola, dopo di che viene il giudizio, 28 così anche Cristo, dopo essere stato offerto una volta sola, per portare i peccati di molti, apparirà una seconda volta, senza peccato, a quelli che lo aspettano per la loro salvezza.

1 Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș*Exod 25:8. pământesc de închinare. 2 În adevăr*Exod 26:1., s-a făcut un cort. În*Exod 26:35;40:4. partea dinainte, numită „Locul Sfânt", erau sfeșnicul*Exod 25:31., masa*Exod 25:23,30.Lev. 24:5,6. și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3 după*Exod 26:31,33;40:3,21. Cap. 6:19. perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt"*9:3 Sau: Sfânta Sfintelor.. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie și*Exod 25:10;26:36;40:3,21. chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas*Exod 16:33,34. de aur cu mană, toiagul lui Aaron*Num. 17:10., care înfrunzise, și tablele*Exod 25:16,21;34:29;40:20.Deut. 10:2,5.1 Împ. 8:9,21.2 Cron. 5:10. legământului. 5 Deasupra*Exod 25:18,22.Lev. 16:2.1 Împ. 8:6,7. erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii*9:5 Sau: scaunul îndurării. cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6 Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții*Num. 28:3.Dan. 8:11. care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată*Exod 30:10.Lev. 16:2,11,12,15,34. Vers. 25. pe an, și nu fără sânge, pe*Cap. 5:3;7:27. care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt*Cap. 10:19,20. arăta că*Ioan 14:6. drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care*Gal. 3:21. Cap. 7:18,19; 10:1,11. nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui. 10 Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri*Lev. 11:2.Col. 2:16., băuturi și felurite*Num. 19:7. spălături, până*Efes. 2:15.Col. 2:20. Cap. 7:16. la o vreme de îndreptare. 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot*Cap. 3:1. al bunurilor*Cap. 10:1. viitoare, a trecut prin*Cap. 8:2. cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu*Cap. 10:4. sânge de țapi și de viței, ci*Fapte 20:28.Efes. 1:7.Col. 1:14.1 Pet. 1:19.Apoc. 1:5;5:9. cu însuși sângele Său, după ce a căpătat*Zah. 3:9. Vers. 26,28. Cap. 10:10. o răscumpărare veșnică*Dan. 9:24.. 13 Căci, dacă sângele*Lev. 16:14,16. taurilor și al țapilor și*Num. 19:2,17. cenușa unei vaci, stropite peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele*1 Pet. 1:19.1 Ioan 1:7.Apoc. 1:5. lui Hristos, care*Rom. 1:4.1 Pet. 3:18., prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine*Efes. 5:2.Tit 2:14. Cap. 7:27. Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va*Cap. 1:3;10:22. curăți cugetul vostru de faptele*Cap. 6:1. moarte, ca să slujiți*Luca 1:74.Rom. 6:13,22.1 Pet. 4:2. Dumnezeului celui viu! 15 Și tocmai*1 Tim. 2:5. de aceea este El Mijlocitorul*Cap. 7:22;8:6;12:24. unui legământ nou, pentru ca*Rom. 3:25;5:6.1 Pet. 3:18., prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei*Cap. 3:1. ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită. 16 În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17 Pentru că un testament*Gal. 3:15. nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18 De aceea*Exod 24:6. și întâiul legământ n-a fost sfințit fără sânge. 19 Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat*Exod 24:5,6,8.Lev. 16:14,15,18. sânge de viței și de țapi, cu*Lev. 14:4,6,7,49,51,52. apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20 și a zis: „Acesta*Exod 24:8.Mat. 26:28. este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi." 21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul*Exod 29:12,36.Lev. 8:15,19;16:14-16,18,19. și toate vasele pentru slujbă. 22 Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și*Lev. 17:11. fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23 Dar, deoarece chipurile*Cap. 8:5. lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci*Cap. 6:20. Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul*Cap. 8:2. adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se*Rom. 8:34. Cap. 7:25.1 Ioan 2:1. înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25 Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot*Vers. 7. care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul*Vers. 12. Cap. 7:27;10:10.1 Pet. 3:18. veacurilor, S-a arătat o singură dată*1 Cor. 10:11.Gal. 4:4.Efes. 1:10. ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Și*Gen. 3:19.Ecl. 3:20., după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar*2 Cor. 5:10.Apoc. 20:12,13. după aceea vine judecata, 28 tot așa, Hristos*Rom. 6:10.1 Pet. 3:18., după ce S-a adus*1 Pet. 2:24.1 Ioan 3:5. jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora*Mat. 26:28.Rom. 5:15., Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor*Tit 2:13.2 Pet. 3:12. ce-L așteaptă.