1 Ora, il punto più importante delle cose che stiamo dicendo è questo: abbiamo un sommo sacerdote tale che si è posto a sedere alla destra del trono della Maestà nei cieli, 2 ministro del santuario e del vero tabernacolo, che il Signore, e non un uomo, ha eretto.

3 Poiché ogni sommo sacerdote è costituito per offrire doni e sacrifici; perciò è necessario che anche questo sommo sacerdote abbia qualcosa da offrire. 4 Ora, se fosse sulla terra, egli non sarebbe neppure sacerdote, perché ci sono quelli che offrono i doni secondo la legge, 5 i quali celebrano ciò che è figura e ombra delle cose celesti, come Dio disse a Mosè quando questi stava per costruire il tabernacolo: "Guarda", egli disse, "di fare ogni cosa secondo il modello che ti è stato mostrato sul monte". 6 Ma ora egli ha ottenuto un ministerio tanto più eccellente, quanto migliore è il patto di cui è mediatore, perché fondato su migliori promesse.

7 Perché, se quel primo patto fosse stato senza difetto, non vi sarebbe stato bisogno di sostituirlo con un secondo. 8 Infatti, Dio, biasimando il popolo, dice:

"Ecco i giorni vengono, dice il Signore, che io concluderò con la casa d’Israele e con la casa di Giuda, un patto nuovo;9 non un patto come quello che feci con i loro padri nel giorno che li presi per la mano per trarli fuori dal paese d’Egitto; perché essi non hanno perseverato nel mio patto, e a mia volta non mi sono curato di loro, dice il Signore.10 E questo è il patto che farò con la casa d’Israele dopo quei giorni, dice il Signore: io porrò le mie leggi nelle loro menti, e le scriverò sui loro cuori; e sarò il loro Dio, ed essi saranno il mio popolo.11 E non istruiranno più ciascuno il proprio concittadino e ciascuno il proprio fratello, dicendo: ‘Conosci il Signore!’. Perché tutti mi conosceranno, dal minore al maggiore di loro,12 poiché avrò misericordia delle loro iniquità, e non mi ricorderò più dei loro peccati".

13 Dicendo: "Un nuovo patto", egli ha dichiarato antico il primo. Ora, quel che diventa antico e invecchia è vicino a sparire.

1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care*Efes. 1:20.Col. 3:1. Cap. 1:3; 10:12; 12:2. S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2 ca slujitor al Locului Preasfânt*Cap. 9:8,12,24. și al adevăratului cort*Cap. 9:11., care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3 Orice mare preot*Cap. 5:1. este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era*Efes. 5:2. Cap. 9:14. de trebuință ca și celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4 Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5 Ei fac o slujbă care este chipul și umbra*Col. 2:17. Cap. 9:23; 10:1. lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama"*Exod 25:40;26:30;27:8.Num. 8:4.Fapte 7:44., i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte." 6 Dar, acum, Hristos a căpătat*2 Cor. 3:6,8,9. Cap. 7:22. o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune. 7 În*Cap. 7:11,18. adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. 8 Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „‘Iată*Ier. 31:31-34., vin zile’, zice Domnul, ‘când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou, 9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu și nici Mie nu Mi-a păsat de ei’, zice Domnul. 10 ‘Dar iată*Cap. 10:16. legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile’, zice Domnul: ‘Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu*Zah. 8:8. voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. 11 Și nu*Is. 54:13.Ioan 6:45.1 Ioan 2:27. va mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: «Cunoaște pe Domnul!» Căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12 Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și*Rom. 11:27. Cap. 10:17. fărădelegile lor.’" 13 Prin faptul că zice*2 Cor. 5:17.: „Un nou legământ", a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.