1 Ora la fede è certezza di cose che si sperano, dimostrazione di cose che non si vedono.
2 Infatti, per essa fu resa buona testimonianza agli antichi.
3 Per fede intendiamo che i mondi sono stati formati dalla parola di Dio, cosicché le cose che si vedono non sono state tratte da cose apparenti.
4 Per fede Abele offrì a Dio un sacrificio più eccellente di quello di Caino; per mezzo di essa gli fu resa testimonianza che egli era giusto, quando Dio attestò di gradire le sue offerte, e per mezzo di essa, benché morto, egli parla ancora.
5 Per fede Enoc fu trasportato perché non vedesse la morte; e non fu più trovato, perché Dio l’aveva portato via, poiché prima che fosse portato via fu di lui testimoniato che era piaciuto a Dio. 6 Ora senza fede è impossibile piacergli, poiché chi si accosta a Dio deve credere che egli è e che è il rimuneratore di quelli che lo cercano.
7 Per fede Noè, divinamente avvertito di cose che non si vedevano ancora, mosso da pio timore, preparò un’arca per la salvezza della propria famiglia; per quella fede condannò il mondo e fu fatto erede della giustizia che si ha per mezzo della fede.
8 Per fede Abraamo, essendo chiamato, ubbidì per andarsene in un luogo che egli doveva ricevere in eredità e partì senza sapere dove andava. 9 Per fede soggiornò nella terra promessa, come in terra straniera, abitando in tende con Isacco e Giacobbe, eredi con lui della stessa promessa, 10 perché aspettava la città che ha i veri fondamenti e il cui architetto e costruttore è Dio.
11 Per fede anche Sara, benché fuori d’età, ricevette forza di concepire, perché reputò fedele colui che aveva fatto la promessa. 12 Perciò, da uno solo, come se fosse morto, è nata una discendenza numerosa come le stelle del cielo, come la sabbia lungo la riva del mare che non si può contare.
13 In fede morirono tutti costoro, senza aver ricevuto le cose promesse, ma avendole vedute e salutate da lontano, e avendo confessato che erano forestieri e pellegrini sulla terra. 14 Poiché quelli che dicono tali cose dimostrano che cercano una patria. 15 E, se pure si ricordavano di quella dove erano usciti, certo avevano tempo di ritornarvi. 16 Ma ora ne desiderano una migliore, cioè una celeste, perciò Dio non si vergogna di essere chiamato il loro Dio, poiché ha preparato loro una città.
17 Per fede Abraamo, quando fu provato, offrì Isacco; egli, che aveva ricevuto le promesse, offrì il suo unigenito; 18 anche se Dio gli aveva detto: "È in Isacco che ti sarà data una discendenza". 19 Egli ritenne Dio potente anche da far risuscitare i morti, tant’è che lo riebbe per una specie di risurrezione.
20 Per fede Isacco diede a Giacobbe e a Esaù una benedizione riguardante cose future.
21 Per fede Giacobbe, morente, benedisse ciascuno dei figli di Giuseppe e adorò appoggiato in cima al suo bastone.
22 Per fede Giuseppe, quando stava per morire, fece menzione dell’esodo dei figli d’Israele e diede ordini circa le sue ossa.
23 Per fede Mosè, quando nacque, fu tenuto nascosto per tre mesi dai suoi genitori, perché vedevano che il bambino era bello e non temettero il comandamento del re. 24 Per fede Mosè, diventato grande, rifiutò di essere chiamato figlio della figlia del Faraone, 25 scegliendo piuttosto di essere maltrattato con il popolo di Dio che di godere per breve tempo i piaceri del peccato, 26 stimando gli oltraggi di Cristo ricchezza maggiore dei tesori d’Egitto, perché riguardava alla ricompensa. 27 Per fede abbandonò l’Egitto, non temendo l’ira del re, perché rimase costante, come vedendo colui che è invisibile. 28 Per fede celebrò la Pasqua e fece l’aspersione del sangue, affinché lo sterminatore dei primogeniti non toccasse quelli degli Israeliti.
29 Per fede passarono il Mar Rosso come per l’asciutto, mentre gli egiziani, che tentarono di fare la stessa cosa, furono inabissati.
30 Per fede caddero le mura di Gerico, dopo che vi ebbero girato attorno per sette giorni.
31 Per fede Raab, la prostituta, non perì con i disubbidienti, avendo accolto le spie in pace.
32 Che dirò di più? Poiché il tempo mi verrebbe meno se narrassi di Gedeone, di Barac, di Sansone, di Iefte, di Davide, di Samuele e dei profeti, 33 i quali per fede vinsero regni, operarono giustizia, ottennero adempimento di promesse, chiusero le fauci dei leoni, 34 spensero la violenza del fuoco, scamparono al taglio della spada, trassero forza dalla loro debolezza, divennero forti in guerra, misero in fuga eserciti stranieri. 35 Le donne riebbero per risurrezione i loro morti; altri furono martirizzati non avendo accettato la loro liberazione per ottenere una risurrezione migliore; 36 altri patirono scherni e flagelli, e anche catene e prigionia. 37 Furono lapidati, furono segati, furono uccisi di spada; andarono attorno coperti di pelli di pecora e di capra; bisognosi, afflitti, 38 maltrattati (di loro il mondo non era degno), vaganti per deserti, monti, spelonche e per le grotte della terra. 39 Tutti costoro, pur avendo avuto buona testimonianza per la loro fede, non ottennero quello che era stato promesso, 40 perché Dio aveva in vista per noi qualcosa di meglio, in modo che essi non giungessero alla perfezione senza di noi.
1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurileRom. 8:24,25.2 Cor. 4:18;5:7. nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. 2 Pentru căVers. 39., prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3 Prin credință pricepem că lumeaGen. 1:1.Ps. 33:6.Ioan 1:3. Cap. 1:2.2 Pet. 3:5. a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. 4 Prin credință a adus AbelGen. 4:4.1 Ioan 3:12. lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încăGen. 4:10., măcar că este mort. 5 Prin credință a fost mutat EnohMat. 23:35. Cap. 12:24.Gen. 5:22,24. de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută. 7 Prin credință NoeGen. 6:13,22., când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau și, plin de o teamă sfântă, a1 Pet. 3:20. făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihăniriiRom. 3:22;4:13.Filip. 3:9. care se capătă prin credință. 8 Prin credință AvraamGen. 12:1,4.Fapte 7:2-4., când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. 9 Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit înGen. 12:8;13:3,18;18:1,9. corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitoriCap. 6:17. cu el ai aceleiași făgăduințe. 10 Căci el aștepta cetateaCap. 12:22;13:14. care are temelii tari, alCap. 3:4.Apoc. 21:2,10. cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credință și SaraGen. 17:19;18:11,14;21:2., cu toată vârsta ei trecută, aLuca 1:36. primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșiaRom. 4:21. Cap. 10:23. Celui ce-i făgăduise. 12 De aceea, dintr-un singur omRom. 4:19., și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în mare număr, caGen. 22:17.Rom. 4:18. stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. 13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătatVers. 39. lucrurile făgăduite, ciVers. 27.Ioan 8:56. doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisindGen. 23:4;47:9.1 Cron. 29:15.Ps. 39:12;119:19.1 Pet. 1:17;2:11. că sunt străini și călători pe pământ. 14 Cei ce vorbesc în felul acesta aratăCap. 13:14. deslușit că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine săExod 3:6,15.Mat. 22:32.Fapte 7:32. Se numească Dumnezeul lor, căci le-aFilip. 3:20. Cap. 13:14. pregătit o cetate. 17 Prin credință a adus AvraamGen. 22:1,9. jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințeleIac. 2:21. cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18 El căruia i se spusese: „ÎnGen. 21:12.Rom. 9:7. Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele!" 19 Căci se gândea că Dumnezeu poateRom. 4:17,19,21. să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi. 20 Prin credință a dat IsaacGen. 27:27,39. lui Iacov și Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21 Prin credință Iacov, când a murit, a binecuvântatGen. 48:5,16,20. pe fiecare din fiii lui Iosif și „s-aGen. 47:31. închinat, rezemat pe vârful toiagului său". 22 Prin credință a pomenit IosifGen. 50:24,25.Exod 13:19., când i s-a apropiat sfârșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23 Prin credință a fost ascuns MoiseExod 2:2.Fapte 7:20. trei luni de părinții lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de poruncaExod 1:16,22. împăratului. 24 Prin credință MoiseExod 2:10,11., când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a vrutPs. 84:10. mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocaraCap. 13:13. lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătireCap. 10:35.. 27 Prin credință aExod 10:28,29;12:37;13:17,18. părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum arVers. 13. fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28 Prin credință aExod 12:21. prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuți să nu se atingă de ei. 29 Prin credință auExod 14:22,29. trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30 Prin credință au căzut zidurileIos. 6:20. Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile. 31 Prin credință n-a pierit curva RahavIos. 6:23.Iac. 2:25. împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduiseIos. 2:1. iscoadele cu bunăvoință. 32 Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de GhedeonJud. 6:11., de BaracJud. 4:6., de SamsonJud. 13:24., de IeftaJud. 11:1;12:7., de David1 Sam. 16:1,13;17:45., de Samuel1 Sam. 1:20;12:20. și de proroci! 33 Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au2 Sam. 7:11. căpătat făgăduințe, auJud. 14:5,6.1 Sam. 17:34,35.Dan. 6:22. astupat gurile leilor, 34 auDan. 3:25. stins puterea focului, au1 Sam. 20:1.1 Împ. 19:3.2 Împ. 6:16. scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli2 Împ. 20:7.Iov 42:10.Ps. 6:8., au fost viteji în războaie, au pusJud. 15:8,15.1 Sam. 14:13;17:51,52.2 Sam. 8:1. pe fugă oștirile vrăjmașe. 35 Femeile1 Împ. 17:22.2 Împ. 4:35. și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuițiFapte 22:25.. 36 Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuriGen. 39:20.Ier. 20:2;37:15. și închisoare, 37 au1 Împ. 21:13.2 Cron. 24:21.Fapte 7:58;14:19. fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit2 Împ. 1:8.Mat. 3:4. îmbrăcați cuZah. 13:4. cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – 38 ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin1 Împ. 18:4;19:9. peșteri și prin crăpăturile pământului. 39 Toți aceștia, măcar că au fost lăudațiVers. 2,13. pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, 40 pentru că Dumnezeu avea în vedere cevaCap. 7:22;8:6. mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei laCap. 5:9;12:23.Apoc. 6:11. desăvârșire fără noi.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)