1 Perciò, mentre la promessa di entrare nel suo riposo è ancora valida, temiamo che qualcuno di voi pensi di rimanerne escluso. 2 Poiché a noi come a loro è stata annunciata una buona notizia, ma la parola udita non giovò loro nulla non essendo stata assimilata per fede da quelli che l’avevano udita. 3 Poiché noi che abbiamo creduto entriamo in quel riposo, come Dio ha detto:

"Così giurai nella mia ira: ‘Non entreranno nel mio riposo!’".

E così disse, benché le sue opere fossero terminate fin dalla fondazione del mondo. 4 Perché in qualche luogo, a proposito del settimo giorno, è detto così: E Dio si riposò il settimo giorno da tutte le sue opere

5 e di nuovo in questo passo disse:

"Non entreranno nel mio riposo!".

6 Poiché risulta che alcuni devono entrarci, e quelli ai quali la buona notizia fu prima annunciata non vi entrarono a motivo della loro disubbidienza, 7 egli determina di nuovo un giorno: "Oggi", dicendo per mezzo di Davide, dopo tanto tempo, come si è detto prima:

"Oggi, se udite la sua voce, non indurite i vostri cuori!".

8 Infatti, se Giosuè avesse dato loro il riposo, Dio non avrebbe poi parlato di un altro giorno. 9 Rimane dunque un riposo di sabato per il popolo di Dio, 10 poiché chi è entrato nel suo riposo si riposa anch’egli dalle proprie opere, come Dio si riposò dalle sue.

11 Sforziamoci dunque di entrare in quel riposo, affinché nessuno cada seguendo lo stesso esempio di disubbidienza.

12 Perché la parola di Dio è vivente ed efficace, più affilata di qualunque spada a due tagli, penetra fino a dividere l’anima dallo spirito, le giunture dalle midolla e giudica i sentimenti e i pensieri del cuore. 13 E non c’è nessuna creatura che possa nascondersi davanti a lui, ma tutte le cose sono nude e scoperte davanti agli occhi di colui al quale dobbiamo rendere conto.

14 Avendo noi dunque un grande sommo sacerdote che è passato attraverso i cieli, Gesù, il Figlio di Dio, riteniamo fermamente la professione della nostra fede. 15 Perché non abbiamo un sommo sacerdote che non possa simpatizzare con noi nelle nostre debolezze, ma ne abbiamo uno che in ogni cosa è stato tentato come noi, però senza peccare. 16 Accostiamoci dunque con piena fiducia al trono della grazia, affinché otteniamo misericordia e troviamo grazia per essere soccorsi al momento opportuno.

1 Să*Cap. 12:15. luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi*Cap. 3:14., fiindcă am crezut, intrăm în „odihna" despre care a vorbit El când a zis: „Am*Ps. 95:11. Cap. 3:11. jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a*Gen. 2:2.Exod 20:1;31:17. odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui." 5 Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!" 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia*Cap. 3:19. cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăște din nou o zi: „Astăzi*Ps. 95:7. Cap. 3:7.", zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!" 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași*Cap. 3:12,18,19. pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu*Is. 49:2.Ier. 23:29.2 Cor. 10:4,5.1 Pet. 1:23. și lucrător, mai*Prov. 5:4. tăietor decât orice sabie*Efes. 6:17.Apoc. 1:16;2:16. cu două tăișuri: pătrunde*1 Cor. 14:24,25. până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. 13 Nicio*Ps. 33:13,14;90:8;139:11,12. făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit*Iov 26:6;34:21.Prov. 15:11. înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot*Cap. 3:1. însemnat, care*Cap. 7:26;9:12,24. a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să*Cap. 10:23. rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem*Is. 53:3. Cap. 2:18. un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit*Luca 22:28. ca și noi, dar*2 Cor. 5:21. Cap. 7:26.1 Pet. 2:22.1 Ioan 3:5. fără păcat. 16 Să*Efes. 2:18;3:12. Cap. 10:19,21,22. ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.