1 Anche noi, dunque, poiché siamo circondati da una così grande schiera di testimoni, deposto ogni peso e il peccato che così facilmente ci avvolge, corriamo con perseveranza la gara che ci è proposta, 2 fissando lo sguardo su Gesù, autore e compitore di fede, il quale, per la gioia che gli era posta dinanzi, sopportò la croce disprezzando l’infamia e si è posto a sedere alla destra del trono di Dio. 3 Perciò, considerate colui che sostenne una tale opposizione dei peccatori contro di sé, affinché non vi stanchiate, perdendovi d’animo.

4 Voi non avete ancora resistito fino al sangue, lottando contro il peccato 5 e avete dimenticato l’esortazione a voi rivolta come a figli:

"Figlio mio, non fare poca stima della disciplina del Signore, e non ti perdere d’animo quando sei da lui ripreso;6 perché il Signore corregge colui che egli ama, e flagella ogni figlio che egli gradisce".

7 È a scopo di disciplina che dovete sopportare queste cose. Dio vi tratta come figli, poiché qual è il figlio che il padre non corregga? 8 Perché se siete senza quella disciplina, della quale tutti hanno avuto la loro parte, siete dunque bastardi e non figli. 9 Inoltre, abbiamo avuto per correttori i padri della nostra carne, eppure li abbiamo riveriti; non ci sottoporremo noi molto più al Padre degli spiriti e vivere? 10 Quelli, infatti, ci correggevano per pochi giorni, come sembrava loro opportuno, ma egli lo fa per il nostro bene, affinché siamo partecipi della sua santità. 11 Ora, ogni disciplina sembra, è vero, al presente non essere causa di gioia, ma di tristezza; poi, però, rende un pacifico frutto di giustizia per quelli che sono stati esercitati per mezzo di essa.

12 Perciò, rinfrancate le mani cadenti e le ginocchia vacillanti 13 e "fate dei sentieri diritti per i vostri passi", affinché chi è zoppo non esca fuori di strada, ma sia piuttosto guarito.

14 Cercate la pace con tutti e la santificazione senza la quale nessuno vedrà il Signore, 15 badando bene che nessuno resti privo della grazia di Dio, che nessuna radice velenosa venga fuori a darvi molestia così che molti di voi restino infetti e 16 che nessuno sia fornicatore o profano come Esaù, che per una sola pietanza vendette la sua primogenitura. 17 Poiché voi sapete che quando più tardi volle ereditare la benedizione fu respinto, perché non ci fu pentimento, sebbene la richiedesse con lacrime.

18 Voi non siete venuti al monte che si poteva toccare con mano, avvolto nel fuoco, né all’oscurità, né alle tenebre, né alla tempesta, 19 né al suono della tromba, né alla voce che parlava in modo che quelli che la udirono richiesero che nessuna parola fosse loro più rivolta 20 perché non potevano sopportare l’ordine: "Se anche una bestia tocchi il monte sia lapidata"; 21 tanto spaventoso era lo spettacolo, che Mosè disse: "Sono spaventato e tremante", 22 ma voi siete venuti al monte di Sion e alla città del Dio vivente, che è la Gerusalemme celeste, alla festante assemblea delle miriadi degli angeli, 23 alla chiesa dei primogeniti che sono scritti nei cieli, a Dio, il giudice di tutti, agli spiriti dei giusti resi perfetti, 24 a Gesù, il mediatore del nuovo patto, e al sangue dell’aspersione che parla meglio di quello di Abele.

25 Guardate di non rifiutare colui che parla, perché se quelli non scamparono quando rifiutarono colui che rivelava loro in terra la sua volontà, molto meno scamperemo noi se voltiamo le spalle a colui che parla dal cielo, 26 la cui voce scosse allora la terra, ma che adesso ha fatto questa promessa: "Ancora una volta farò tremare non solo la terra, ma anche il cielo". 27 Ora questo "ancora una volta" indica la rimozione delle cose scosse, come di cose fatte, perché sussistano quelle che non sono scosse. 28 Perciò, ricevendo un regno che non può essere scosso, siamo riconoscenti e offriamo così a Dio un culto accettevole, con riverenza e timore! 29 Perché il nostro Dio è anche un fuoco consumante.

1 Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să*Col. 3:8.1 Pet. 2:1. dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să*1 Cor. 9:24.Filip. 3:13,14. alergăm cu stăruință*Rom. 12:12. Cap. 10:36. în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care*Luca 24:26.Filip. 2:8.1 Pet. 1:11., pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade*Ps. 110:1. Cap. 1:3,13;8:1.1 Pet. 3:22. la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitați-vă dar*Mat. 10:24,25.Ioan 15:20. cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca*Gal. 6:9. nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă*1 Cor. 10:13. Cap. 10:32-34. până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu*Iov 5:17.Prov. 3:11. disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepsește pe*Ps. 94:12;119:75.Prov. 3:12.Iac. 1:12.Apoc. 3:19. cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." 7 Suferiți*Deut. 8:5.2 Sam. 7:14.Prov. 13:24;19:18;23:13. pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8 Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care*Ps. 73:14.1 Pet. 5:9. toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui*Num. 16:22;27:16.Iov 12:10.Ecl. 12:7.Is. 42:5;57:16.Zah. 12:1. duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca*Lev. 11:44;19:2.1 Pet. 1:15,16. să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada*Iac. 3:18. dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriți-vă*Iov 4:3,4.Is. 35:3. dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croiți*Prov. 4:26,27. cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci*Gal. 6:1. mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriți*Ps. 34:14.Rom. 12:18;14:19.2 Tim. 2:22. pacea cu toți și sfințirea, fără*Mat. 5:8.2 Cor. 7:1.Efes. 5:5. care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luați seama*2 Cor. 6:1. bine ca*Gal. 5:4. nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca*Deut. 29:18. Cap. 3:12. nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16 Vegheați să*Efes. 5:3.Col. 3:5.1 Tes. 4:3. nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care*Gen. 25:33. pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că mai pe urmă, când a vrut*Gen. 27:34,36,38. să capete binecuvântarea, n-a*Cap. 6:6. fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-ați apropiat de un munte*Exod 19:12,18,19;20:18.Deut. 4:11;5:22.Rom. 6:14;8:15.2 Tim. 1:7. care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut*Exod 20:19.Deut. 5:5,25;18:16. să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar*Exod 19:13. un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata." 21 Și*Exod 19:16. priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!"). 22 Ci v-ați apropiat de*Gal. 4:26.Apoc. 3:12;21:2,10. muntele Sionului, de*Filip. 3:20. cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Iuda 14. zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuți*Exod 4:22.Iac. 1:18.Apoc. 14:4., care*Luca 10:20.Filip. 4:3.Apoc. 13:8. sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul*Gen. 18:25.Ps. 94:2. tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți*Filip. 3:12. Cap. 11:40. desăvârșiți, 24 de Isus, Mijlocitorul*Cap. 8:6;9:15. legământului celui nou, și de sângele*Exod 24:8. Cap. 10:22.1 Pet. 1:2. stropirii, care vorbește mai bine decât*Gen. 4:10. Cap. 11:4. sângele lui Abel. 25 Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă*Cap. 2:2,3;3:17;10:28,29. n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 al*Exod 19:18. cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată*Hag. 2:6. nu numai pământul, ci și cerul." 27 Cuvintele acestea, „încă o dată", arată că schimbarea*Ps. 102:26.Mat. 24:35.2 Pet. 3:10.Apoc. 21:1. lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul*Exod 24:17.Deut. 4:24;9:3.Ps. 50:3;97:3.Is. 66:15.2 Tes. 1:8. Cap. 10:27. nostru este „un foc mistuitor".