1 Perciò bisogna che ci atteniamo ancora di più alle cose udite, affinché non siamo portati via lontano da esse. 2 Perché, se la parola pronunciata per mezzo di angeli si dimostrò ferma e ogni trasgressione e disubbidienza ricevettero una giusta retribuzione, 3 come scamperemo noi se trascuriamo una così grande salvezza? La quale, dopo essere stata prima annunciata dal Signore, ci è stata confermata da quelli che l’avevano udita, 4 mentre Dio stesso aggiungeva la sua testimonianza alla loro, con segni e prodigi, con svariate opere potenti e con doni dello Spirito Santo, secondo la sua volontà.

5 Difatti, non è ad angeli che egli ha sottoposto il mondo a venire del quale parliamo; 6 anzi, qualcuno, in un certo passo della Scrittura, ha reso questa testimonianza:

"Che cos’è l’uomo che ti ricordi di lui o il figlio dell’uomo che ti curi di lui? 7 Tu l’hai fatto di pocoinferiore agli angeli; l’hai coronato di gloria e d’onore; 8 tu gli hai posto ogni cosa sotto i piedi".

Con il sottoporgli tutte le cose, egli non ha lasciato nulla che non gli sia sottoposto. Ma al presente non vediamo ancora che tutte le cose gli siano sottoposte, 9 però ben vediamo colui che è stato fatto di poco inferiore agli angeli, cioè Gesù, coronato di gloria e di onore a motivo della morte che ha sofferto, affinché, per la grazia di Dio, gustasse la morte per tutti.

10 Infatti, per condurre molti figli alla gloria, ben si addiceva a colui a causa del quale sono tutte le cose e per mezzo del quale sono tutte le cose, di rendere perfetto, per via di sofferenze, l’autore della loro salvezza. 11 Poiché colui che santifica e quelli che sono santificati provengono tutti da uno, per questa ragione egli non si vergogna di chiamarli fratelli, 12 dicendo:

"Annuncerò il tuo nome ai miei fratelli; in mezzo all’assemblea canterò la tua lode".

13 E di nuovo:

"Io metterò la mia fiducia in Lui".

E di nuovo:

"Ecco me e i figli che Dio mi ha dati".

14 Poiché dunque i figli hanno in comune il sangue e la carne, anch’egli vi ha similmente partecipato, affinché, con la sua morte, distruggesse colui che aveva il potere sulla morte, cioè il diavolo, 15 e liberasse tutti quelli che dal timore della morte erano per tutta la vita soggetti a schiavitù. 16 Poiché, certo, egli non viene in aiuto ad angeli, ma viene in aiuto alla discendenza di Abraamo. 17 Perciò egli doveva essere fatto in ogni cosa simile ai suoi fratelli, affinché diventasse un misericordioso e fedele sommo sacerdote nelle cose appartenenti a Dio, per compiere l’espiazione dei peccati del popolo. 18 Infatti, in quanto egli stesso ha sofferto essendo tentato, può soccorrere quelli che sono tentati.

1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Fapte 7:53.Gal. 3:19. prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice*Num. 15:30,31.Deut. 4:3;17:2,5,12;27:26. abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3 cum*Cap. 10:28,29;12:25. vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care*Mat. 4:17.Marcu 1:14. Cap. 1:2., după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a*Luca 1:2. fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea*Marcu 16:20.Fapte 14:3;19:11.Rom. 15:18,19.1 Cor. 2:4. mărturia lor cu*Fapte 2:22,43. semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite*1 Cor. 12:4,7,11. după*Efes. 1:5,9. voia Sa! 5 În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea*Cap. 6:5.2 Pet. 3:13. viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce*Iov 7:17.Ps. 8:4;144:3. este omul ca să-Ți aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, 8 toate*Mat. 28:18.1 Cor. 15:27.Efes. 1:22. Cap. 1:13. le-ai supus sub picioarele lui."

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu*1 Cor. 15:25. vedem că toate îi sunt supuse. 9 Dar pe Acela*Filip. 2:7-9. care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem „încununat*Fapte 2:33. cu slavă și cu cinste" din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru*Ioan 3:16;12:32.Rom. 5:18;8:32.2 Cor. 5:15.1 Tim. 2:6.1 Ioan 2:2.Apoc. 5:9. toți. 10 Se cuvenea, în adevăr*Luca 24:46., ca Acela pentru*Rom. 11:36. care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească*Fapte 3:15;5:31. Cap. 12:2., prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii*Luca 13:32. Cap. 5:9. lor. 11 Căci Cel*Cap. 10:10,14. ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt*Fapte 17:26. dintr-unul. De aceea, Lui nu-I*Mat. 28:10.Ioan 20:17.Rom. 8:29. este rușine să-i numească frați, 12 când zice: „Voi vesti*Ps. 22:22,25. Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda*Ps. 18:2.Is. 12:2. în mijlocul adunării." 13 Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: „Iată-Mă*Is. 8:18., Eu și copiii pe care*Ioan 10:29;17:6,9,11,12. Mi i-a dat Dumnezeu!" 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și*Ioan 1:14.Rom. 8:3.Filip. 2:7. El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca*1 Cor. 15:54,55.Col. 2:15.2 Tim. 1:10., prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții*Luca 1:74.Rom. 8:15.2 Tim. 1:7., erau supuși robiei toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene*Filip. 2:7. fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos*Cap. 4:15;5:1,2. și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18 Și*Cap. 4:15,16;5:2;7:25. prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.