1 La legge, infatti, possiede soltanto un’ombra dei futuri beni, non la realtà stessa delle cose, perciò non può mai, con quei sacrifici che sono offerti continuamente, anno dopo anno, rendere perfetti quelli che si accostano a Dio. 2 Altrimenti non si sarebbe forse cessato di offrirli, non avendo più gli adoratori, una volta purificati, alcuna coscienza di peccati? 3 Invece in quei sacrifici è rinnovato ogni anno il ricordo dei peccati, 4 perché è impossibile che il sangue di tori e di capri tolga i peccati.
5 Perciò, entrando nel mondo, egli dice:
"Tu non hai voluto né sacrificio né offerta, ma mi hai preparato un corpo; 6 non hai gradito né olocausti né sacrifici per il peccato. 7 Allora ho detto: ‘Ecco, io vengo’ (nel rotolo del libro è scritto di me) ‘per fare, o Dio, la tua volontà’".
8 Dopo aver detto prima:
"Tu non hai voluto e non hai gradito né sacrifici, né offerte, né olocausti, né sacrifici per il peccato"
( i quali sono offerti secondo la legge), egli dice poi:
9 "Ecco, io vengo per fare la tua volontà".
Così egli abolisce il primo per stabilire il secondo. 10 In virtù di questa "volontà" noi siamo stati santificati, mediante l’offerta del corpo di Gesù Cristo fatta una volta per sempre.
11 Mentre ogni sacerdote è in piedi ogni giorno a svolgere il suo servizio e offrire molte volte gli stessi sacrifici che non possono mai togliere i peccati, 12 questi, dopo aver offerto un unico sacrificio per i peccati e per sempre, si è posto a sedere alla destra di Dio, 13 aspettando soltanto che i suoi nemici siano ridotti a essere lo sgabello dei suoi piedi. 14 Perché con un’unica offerta egli ha per sempre resi perfetti quelli che sono santificati. 15 E anche lo Spirito Santo ce ne rende testimonianza. Infatti, dopo aver detto:
16 "Questo è il patto che farò con loro dopo quei giorni, dice il Signore: io metterò le mie leggi nei loro cuori; e le scriverò nelle loro menti",
egli aggiunge:
17 "E non mi ricorderò più dei loro peccati e delle loro iniquità".
18 Ora, dove c’è perdono di queste cose, non c’è più bisogno di offerta per il peccato.
19 Avendo dunque, fratelli, libertà di entrare nel santuario in virtù del sangue di Gesù, 20 la via recente e vivente che egli ha inaugurata per noi attraverso la cortina, vale a dire la sua carne, 21 e avendo noi un grande sacerdote sopra la casa di Dio, 22 accostiamoci di vero cuore, con piena certezza di fede, avendo i cuori aspersi di quell’aspersione che li purifica dalla cattiva coscienza e il corpo lavato d’acqua pura. 23 Riteniamo fermamente la confessione della nostra speranza, senza vacillare, perché fedele è colui che ha fatto le promesse. 24 E facciamo attenzione gli uni agli altri per incitarci all’amore e alle buone opere, 25 non abbandonando la nostra comune adunanza come alcuni sono soliti fare, ma esortandoci a vicenda; tanto più che vedete avvicinarsi il giorno.
26 Perché, se pecchiamo volontariamente dopo aver ricevuto la conoscenza della verità, non resta più alcun sacrificio per i peccati; 27 rimangono una terribile attesa del giudizio e l’ardore di un fuoco che divorerà gli avversari. 28 Uno che abbia violato la legge di Mosè muore senza misericordia sulla parola di due o tre testimoni. 29 Di quale peggiore castigo, pensate voi, sarà giudicato degno colui che avrà calpestato il Figlio di Dio e avrà tenuto per profano il sangue del patto con il quale è stato santificato, e avrà oltraggiato lo Spirito della grazia? 30 Poiché noi sappiamo chi è colui che ha detto:
"A me appartiene la vendetta! Io darò la retribuzione!".
E ancora:
"Il Signore giudicherà il suo popolo".
31 È spaventoso cadere nelle mani del Dio vivente.
32 Ma ricordatevi di quei primi giorni, quando, dopo essere stati illuminati, avete sostenuto una grande lotta con sofferenze: 33 talvolta esposti agli oltraggi e ad afflizioni, altre volte partecipi della sorte di quelli che erano trattati così. 34 Infatti, voi simpatizzaste con i carcerati e accettaste con gioia la ruberia dei vostri beni, sapendo di avere per voi una ricchezza migliore e permanente. 35 Non gettate dunque via la vostra franchezza che ha una grande ricompensa! 36 Poiché avete bisogno di costanza, affinché, avendo fatta la volontà di Dio, otteniate ciò che vi è stato promesso. Perché: 37 "Ancora un brevissimo tempo, e colui che deve venire verrà e non tarderà;38 ma il mio giusto vivrà per fede; e se si trae indietro, l’anima mia non lo gradisce". 39 Ma noi non siamo di quelli che si tirano indietro a loro perdizione, ma di quelli che hanno fede per salvare l’anima.
1 În adevăr, Legea, care are umbraCol. 2:17. Cap. 8:5; 9:23. bunurilorCap. 9:11. viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nuCap. 9:9. poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșițiVers. 14. pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățiți o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștință de păcate? 3 DarLev. 16:21. Cap. 9:7. aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; 4 căci este cu neputințăMica 6:6,7. Cap. 9:13. Vers. 11. ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele. 5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6 n-ai primit nici arderi-de-totPs. 40:6;50:8.Is. 1:11.Ier. 6:20.Amos 5:21,22., nici jertfe pentru păcat. 7 Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’" 8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat" (lucruri aduse toate după Lege), 9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule." El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10 PrinIoan 17:19. Cap. 13:12. această „voie" am fost sfințiți noi, și anume prinCap. 9:12. jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. 11 Și, pe când orice preot face slujba în fiecareNum. 28:3. Cap. 7:27. zi și aduce de multe ori aceleași jertfe, careVers. 4. niciodată nu pot șterge păcatele, 12 ElCol. 3:1. Cap. 1:3., dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13 și așteaptă de acum ca vrăjmașiiPs. 110:1.Fapte 2:35.1 Cor. 15:25. Cap. 1:13. Lui să-I fie făcuți așternut al picioarelor Lui. 14 Căci printr-o singură jertfă El a făcutVers. 1. desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: 16 „‘Iată legământulIer. 31:33,34. Cap. 8:10,12. pe care-l voi face cu ei după acele zile’, zice Domnul: ‘Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor’", 17 adaugă: „Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor." 18 Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19 Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângeleRom. 5:2.Efes. 2:18;3:12. lui Isus avem o intrare slobodăCap. 9:8,12. în Locul Preasfânt 20 pe caleaIoan 10:9;14:6. Cap. 9:8. cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prinCap. 9:3. perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21 și fiindcă avem un Mare PreotCap. 4:14. pus peste casa1 Tim. 3:15. lui Dumnezeu, 22 săCap. 4:16. ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplinăEfes. 3:12.Iac. 1:6.1 Ioan 3:21., cu inimile stropite și curățite deCap. 9:14. un cuget rău și cu trupul spălatEzec. 36:25.2 Cor. 7:1. cu o apă curată. 23 SăCap. 4:14. ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios1 Cor. 1:9;10:13.1 Tes. 5:24.2 Tes. 3:3. Cap. 11:11. este Cel ce a făcut făgăduința. 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. 25 Să nu părăsimFapte 2:42.Iuda 19. adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cuRom. 13:11. atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropieFilip. 4:5.2 Pet. 3:9,11,14.. 26 Căci, dacăNum. 15:30. Cap. 6:4. păcătuim cu voia, după2 Pet. 2:20,21. ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaiaEzec. 36:5.Ţef. 1:18;3:8.2 Tes. 1:8. Cap. 12:29. unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți. 28 CineCap. 2:2. a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturiaDeut. 17:2,6;19:15.Mat. 18:16.Ioan 8:17.2 Cor. 13:1. a doi sau trei martori. 29 Cu câtCap. 2:3;12:25. mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări1 Cor. 11:29. Cap. 13:20. sângele legământului cu care a fost sfințit și va batjocoriMat. 12:31,32.Efes. 4:30. pe Duhul harului? 30 Căci știm cine este Cel ce a zis: „ADeut. 32:35.Rom. 12:19. Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!" Și în altă parte: „DomnulDeut. 32:36.Ps. 50:4;135:14. va judeca pe poporul Său." 31 GrozavLuca 12:5. lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! 32 Aduceți-văGal. 3:4.2 Ioan 8. aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminațiCap. 6:4., ați dus o mareFilip. 1:29,30.Col. 2:1. luptă de suferințe: 33 pe de o parte, erați puși ca priveliște1 Cor. 4:9. în mijlocul ocărilor și necazurilor și, pe de alta, v-ați făcut părtașiFilip. 1:7;4:14.1 Tes. 2:14. cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi. 34 În adevăr, ați avut milă de cei din temnițăFilip. 1:7.2 Tim. 1:16. și ați primit cu bucurie răpireaMat. 5:12.Fapte 5:41.Iac. 1:2. averilor voastre, ca unii care știți că avețiMat. 6:20;19:21.Luca 12:33.1 Tim. 6:19. în ceruri o avuție mai bună, careMat. 5:12;10:32. dăinuiește. 35 Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! 36 CăciLuca 21:19.Gal. 6:9. Cap. 12:1. aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpătaCol. 3:24. Cap. 9:15.1 Pet. 1:9. ce v-a fost făgăduit. 37 „ÎncăLuca 18:8.2 Pet. 3:9. puțină, foarte puțină vreme, și CelHab. 2:3,4. ce vine va veni și nu va zăbovi. 38 Și cel neprihănitRom. 1:17.Gal. 3:11. va trăi prin credință, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el." 39 Noi însă nu suntem din aceia care2 Pet. 2:20,21. dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credințăFapte 16:30,31.1 Tes. 5:9.2 Tes. 2:14. pentru mântuirea sufletului.