1 Ecco, l’Eterno svuota la terra e la rende deserta; ne sconvolge la faccia e ne disperde gli abitanti. 2 Al sacerdote avverrà lo stesso che al popolo, al padrone lo stesso che al suo servo, alla padrona lo stesso che alla serva, a chi vende lo stesso che a chi compra, a chi presta lo stesso che a chi prende in prestito, al creditore lo stesso che al debitore. 3 La terra sarà del tutto svuotata, sarà del tutto abbandonata al saccheggio, poiché l’Eterno ha pronunciato questa parola.

4 La terra è in lutto, è spossata, il mondo langue, è spossato, gli altolocati fra il popolo della terra languono. 5 La terra è profanata dai suoi abitanti, perché essi hanno trasgredito le leggi, hanno violato il comandamento, hanno infranto il patto eterno. 6 Perciò una maledizione ha divorato la terra e i suoi abitanti ne portano la pena; gli abitanti della terra sono consumati e poca è la gente che ne è rimasta. 7 Il mosto è in lutto, la vigna langue, tutti quelli che avevano la gioia nel cuore sospirano. 8 L’allegria dei tamburelli è cessata, il chiasso dei festanti è finito, il suono allegro dell’arpa è cessato. 9 Non si beve più vino in mezzo ai canti, la bevanda alcolica è amara per i bevitori. 10 La città deserta è in rovina; ogni casa è serrata, non vi entra più nessuno. 11 Per le strade si odono lamenti, perché non c’è vino; ogni gioia è tramontata, l’allegrezza è scomparsa dalla terra. 12 Nella città non resta che la desolazione e la porta sfondata cade in rovina. 13 Poiché avviene in mezzo alla terra, fra i popoli, quello che avviene quando si scuotono gli ulivi, quando si racimola dopo la vendemmia.

14 I superstiti alzano la voce, mandano grida di gioia, acclamano dal mare la maestà dell’Eterno: 15 "Glorificate dunque l’Eterno nelle regioni dell’aurora, glorificate il nome dell’Eterno, l’Iddio d’Israele, nelle isole del mare!". 16 Dall’estremità della terra udiamo cantare: "Gloria al giusto!". Ma io dico: "Ahimè! Ahimè! Guai a me!". I perfidi agiscono perfidamente, sì, i perfidi raddoppiano la perfidia. 17 Spavento, fossa, laccio ti sovrastano, o abitante della terra! 18 E avverrà che chi fuggirà davanti alle grida di spavento cadrà nella fossa; chi risalirà dalla fossa resterà preso nel laccio. Poiché si apriranno dall’alto le cateratte, e le fondamenta della terra tremeranno. 19 La terra si schianterà tutta; la terra si screpolerà interamente, la terra tremerà, traballerà. 20 La terra barcollerà come un ubriaco, vacillerà come una capanna. Il suo peccato grava su lei; essa cade e non si rialzerà mai più.

21 In quel giorno, l’Eterno punirà nei luoghi eccelsi l’esercito di lassù e, giù sulla terra, i re della terra; 22 saranno riuniti assieme, come si fa con i prigionieri nel carcere sottoterra; saranno rinchiusi nella prigione, e dopo molti giorni saranno puniti. 23 La luna sarà coperta di rossore e il sole di vergogna; poiché l’Eterno degli eserciti regnerà sul monte Sion e in Gerusalemme, splendente di gloria alla presenza dei suoi anziani.

1 Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; 2 cum se întâmplă preotului*Osea 4:9., se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului*Ezec. 7:12,13.; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3 Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4 Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5 căci țara*Gen. 3:17.Num. 35:33. a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6 De aceea mănâncă blestemul*Mal. 4:6. țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7 Mustul*Cap. 16:8,9.Ioel 1:10,12. stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină. 8 A încetat desfătarea timpanelor*Ier. 7:34;16:9;25:10.Ezec. 26:13.Osea 2:11.Apoc. 18:22., s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9 Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11 Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară. 12 Numai pustiire a mai rămas în cetate și porțile stau dărâmate. 13 Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca*Cap. 17:5,6. atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

14 Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. 15 Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele*Mal. 1:11. Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării! 16 De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!" Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!" Jefuitorii*Ier. 5:11. jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17 Groaza*1 Împ. 19:17.Ier. 48:43,44.Amos 5:19., groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! 18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele*Gen. 7:11. de sus și se clatină temeliile*Ps. 18:7. pământului! 19 Pământul*Ier. 4:23. se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20 pământul se*Cap. 19:14. clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împărații*Ps. 76:12. pământului. 22 Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți. 23 Luna*Cap. 13:10;60:19.Ezec. 32:7.Ioel 2:31;3:15. va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți*Apoc. 19:4,6. pe Muntele*Evr. 12:22. Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui.