(capitoli 40—66)

1 "Consolate, consolate il mio popolo", dice il vostro Dio. 2 "Parlate al cuore di Gerusalemme e proclamatele che il tempo della sua schiavitù è compiuto; che il debito della sua iniquità è pagato, che essa ha ricevuto dalla mano dell’Eterno il doppio per tutti i suoi peccati".

3 La voce di uno grida: "Preparate nel deserto la via dell’Eterno, appianate nei luoghi aridi una strada per il nostro Dio! 4 Ogni valle sia colmata, ogni monte e ogni colle siano abbassati; i luoghi ripidi siano livellati, i luoghi scabri diventino pianura. 5 Allora la gloria dell’Eterno sarà rivelata, e ogni carne, allo stesso tempo, la vedrà; perché la bocca dell’Eterno lo ha detto".

6 Una voce dice: "Grida!". E si risponde: "Che griderò?". "Grida che ogni carne è come l’erba, e che tutta la sua grazia è come il fiore del campo. 7 L’erba si secca, il fiore appassisce quando il soffio dell’Eterno vi passa sopra; certo, il popolo è come l’erba. 8 L’erba si secca, il fiore appassisce, ma la parola del nostro Dio sussiste in eterno".

9 Tu che porti la buona notizia a Sion, sali sopra un alto monte! Tu che porti la buona notizia a Gerusalemme, alza forte la voce! Alzala, non temere! Di’ alle città di Giuda: "Ecco il vostro Dio!". 10 Ecco, il Signore, l’Eterno, viene con potenza e con il suo braccio egli domina. Ecco, il suo premio è con lui e la sua ricompensa lo precede. 11 Come un pastore, egli pascerà il suo gregge; raccoglierà gli agnelli in braccio, se li porterà sul petto e condurrà pian piano le pecore che allattano.

12 Chi ha misurato le acque nel cavo della sua mano o preso le dimensioni del cielo con il palmo? Chi ha raccolto la polvere della terra in una misura o pesato le montagne con la stadera e i colli con la bilancia? 13 Chi ha preso le dimensioni dello Spirito dell’Eterno o chi è stato il suo consigliere per insegnargli qualcosa? 14 Chi ha egli consultato perché gli desse istruzione e gli insegnasse il sentiero della giustizia, gli impartisse la sapienza, e gli facesse conoscere la via del discernimento? 15 Ecco, le nazioni sono, ai suoi occhi, come una goccia nel secchio, come la polvere minuta delle bilance; ecco, le isole sono come pulviscolo che vola. 16 Il Libano non basterebbe a procurare il fuoco e i suoi animali non basterebbero per l’olocausto. 17 Tutte le nazioni sono come nulla davanti a lui; egli le reputa meno che nulla, una vanità. 18 A chi vorreste voi assomigliare Iddio? e con quale immagine lo rappresentereste? 19 Un artista fonde l’idolo, l’orafo lo ricopre d’oro e vi salda delle catenelle d’argento. 20 Colui che la povertà costringe a offrire poco sceglie un legno che non marcisca e si procura un abile artista che prepari un idolo che non si muova.

21 Ma non lo sapete? Non lo avete sentito? Non vi è stato annunciato fin dal principio? Non avete riflettuto alla fondazione della terra? 22 Egli sta seduto sulla volta della terra, e gli abitanti di essa sono per lui come cavallette; egli distende i cieli come una cortina e li spiega come una tenda per abitarvi; 23 egli riduce i prìncipi a nulla, e annienta i giudici della terra; 24 appena piantati, appena seminati, appena il loro fusto ha messo radici in terra, egli vi soffia contro e quelli inaridiscono, l’uragano li porta via come stoppia. 25 "A chi dunque mi vorreste assomigliare perché io gli sia pari?", dice il Santo. 26 Alzate gli occhi in alto e guardate: chi ha creato queste cose? Egli le fa uscire fuori e conta il loro esercito, le chiama tutte per nome; per la grandezza del suo potere e per la potenza della sua forza, non ne manca una.

27 Perché dici tu, Giacobbe, e perché parli così, Israele: "La mia via è occulta all’Eterno e al mio diritto non bada il mio Dio?". 28 Non lo sai tu? non lo hai tu udito? L’Eterno è l’Iddio dell’eternità, il creatore degli estremi confini della terra. Egli non si affatica e non si stanca; la sua intelligenza è imperscrutabile. 29 Egli dà forza allo stanco e accresce il vigore a colui che è spossato. 30 I giovani si affaticano e si stancano; i giovani scelti vacillano e cadono, 31 ma quelli che sperano nell’Eterno acquistano nuove forze, si alzano in volo come aquile; corrono e non si stancano, camminano e non si affaticano.

1 „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!", zice Dumnezeul vostru. 2 „Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci*Iov 42:10. Cap. 61:7. a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui." 3 Un glas*Mat. 3:3.Marcu 1:3.Luca 3:4.Ioan 1:23. strigă: „Pregătiți*Mal. 3:1. în pustie calea Domnului, neteziți*Ps. 68:4. Cap. 49:11. în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă*Cap. 45:2. în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit." 6 Un glas zice: „Strigă!" Și eu am răspuns: „Ce să strig?" „Orice*Iov 14:2.Ps. 90:5;102:11;103:15.Iac. 1:10.1 Pet. 1:24. făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul*Ps. 103:16. Domnului peste ea." În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul*Ioan 12:34.1 Pet. 1:25. Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!" 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul*Cap. 59:16. Lui. Iată că plata*Cap. 62:11.Apoc. 22:12. este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Își va paște*Cap. 49:10.Ezec. 34:23;37:24.Ioan 10:11.Evr. 13:20.1 Pet. 2:25;5:4.Apoc. 7:17. turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.

12 Cine*Prov. 30:4. a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile, cu cumpăna? 13 Cine*Iov 21:22;36:22,23.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură? Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii? 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16 Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica*Dan. 4:35. înaintea Lui, nu sunt decât*Ps. 62:9. nimicnicie și deșertăciune. 18 Cu cine voiți să asemănați*Vers. 25. Cap. 46:5.Fapte 17:29. pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna? 19 Meșterul*Cap. 41:6,7;44:12.Ier. 10:3. toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănțișoare de argint. 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca*Cap. 41:7.Ier. 10:4. să facă un idol care să nu se clatine. 21 Nu*Ps. 19:1.Fapte 14:17.Rom. 1:19,20. știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului? 22 El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde*Iov 9:8.Ps. 104:2. Cap. 42:5;44:24;51:13.Ier. 10:12. cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el. 23 El preface într-o nimica pe voievozi*Iov 12:21.Ps. 107:40. și face o nimica din judecătorii pământului. 24 De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie. 25 „Cu*Vers. 18. cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?", zice Cel Sfânt. 26 Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă*Deut. 4:15.Ps. 147:4. pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu"? 28 Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea*Ps. 147:5.Rom. 11:33. Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30 Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc*Ps. 103:5. puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.