1 Guai a te che devasti e non sei stato devastato! che sei perfido, e non ti è stata usata perfidia! Quando avrai finito di devastare sarai devastato; quando avrai finito di essere perfido, ti sarà usata perfidia.

2 O Eterno, abbi pietà di noi! Noi speriamo in te. Sii tu il braccio del popolo ogni mattina, la nostra salvezza in tempo di avversità! 3 Alla tua voce tonante fuggono i popoli, quando tu sorgi si disperdono le nazioni. 4 Il vostro bottino sarà mietuto come miete il bruco; altri vi si precipiteranno sopra come si precipita la locusta. 5 L’Eterno è esaltato perché abita in alto; egli riempie Sion di equità e di giustizia. 6 I tuoi giorni saranno resi sicuri; la saggezza e la conoscenza sono una ricchezza di liberazione, il timore dell’Eterno è il tesoro di Sion.

7 Ecco, i loro eroi gridano là fuori, i messaggeri di pace piangono amaramente. 8 Le strade sono deserte, nessuno passa più per le vie. Il nemico ha rotto il patto, disprezza le città, non tiene in nessun conto gli uomini. 9 Il paese è nel lutto e langue; il Libano si vergogna e intristisce; Saron è come un deserto, Basan e il Carmelo hanno perso il fogliame. 10 "Ora sorgerò", dice l’Eterno; "ora sarò esaltato, ora mi innalzerò. 11 Voi avete concepito pula, e partorirete stoppia; il vostro fiato è un fuoco che vi divorerà". 12 I popoli saranno come fornaci da calce, come rovi tagliati, che si danno alle fiamme.

13 "O voi che siete lontani, udite quello che ho fatto! e voi che siete vicini, riconoscete la mia potenza!". 14 I peccatori sono presi da spavento in Sion, un tremito si è impadronito degli empi: "Chi di noi potrà resistere al fuoco divorante? Chi di noi potrà resistere alle fiamme eterne?". 15 Colui che cammina per le vie della giustizia e parla rettamente; colui che disprezza i guadagni estorti, che scuote le mani per non accettare regali, che si tappa gli orecchi per non udire parlare di sangue, e chiude gli occhi per non vedere il male. 16 Egli abiterà in luoghi elevati, le rocche fortificate saranno il suo rifugio; gli sarà dato il suo pane, gli sarà assicurata la sua acqua.

17 I tuoi occhi ammireranno il re nella sua bellezza, contempleranno il paese che si estende lontano. 18 Il tuo cuore mediterà sui terrori passati: "Dov’è il contabile? Dov’è colui che pesava il denaro? Dov’è colui che teneva il conto delle torri?". 19 Tu non lo vedrai più quel popolo feroce, quel popolo dal linguaggio oscuro che non si comprende, che balbetta una lingua che non si capisce. 20 Contempla Sion, la città delle nostre solennità! I tuoi occhi vedranno Gerusalemme, soggiorno tranquillo, tenda che non sarà mai trasportata, i cui picchetti non saranno mai divelti, il cui cordame non sarà mai strappato. 21 Là l’Eterno sta per noi in tutta la sua maestà, in luogo di torrenti e di larghi fiumi, dove non giunge nave da remi, dove non passa potente vascello. 22 Poiché l’Eterno è il nostro giudice, l’Eterno è il nostro legislatore, l’Eterno è il nostro re, egli è colui che ci salva. 23 I tuoi cordami, o nemico, si sono allentati, non tengono più l’albero fermo in piedi e non spiegano più le vele. Allora si dividerà la preda di un ricco bottino; gli stessi zoppi prenderanno parte al saccheggio. 24 Nessun abitante dirà: "Io sono malato". Il popolo che abita Sion ha ottenuto il perdono della sua iniquità.

1 Vai de tine, pustiitorule*Cap. 21:2.Hab. 2:8., care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După*Apoc. 13:10. ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine*Cap. 25:9.. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5 Domnul*Ps. 97:9. este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară, solii*2 Împ. 18:18,37. păcii plâng cu amar. 8 Drumurile*Jud. 5:6. sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur*2 Împ. 18:14,15,16,17. a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara*Cap. 24:4. jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum*Ps. 12:5. Mă voi scula", zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați*Ps. 7:14. Cap. 59:4. zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca*Cap. 9:18. niște spini tăiați care ard în foc. 13 Voi, cei*Cap. 49:1. de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!" 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?" 15 Cel ce umblă*Ps. 15:2;24:4. în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își*Ps. 119:37. leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde*1 Cor. 1:20. este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?" 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul*2 Împ. 19:32. acela îndrăzneț, pe poporul*Deut. 28:49,50.Ier. 5:15. cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20 Privește*Ps. 48:12. Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul*Ps. 46:5;125:1,2. ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși*Cap. 37:33. nu*Cap. 54:2. vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul*Iac. 4:12. nostru, Domnul*Ps. 89:18. este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!" Poporul*Ier. 50:20. Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.