1 Ecco, il Signore, l’Eterno degli eserciti, sta per togliere a Gerusalemme e a Giuda ogni risorsa e ogni appoggio, ogni risorsa di pane e ogni risorsa di acqua, 2 il prode e il guerriero, il giudice e il profeta, l’indovino e l’anziano, 3 il capo di cinquantina e il notabile, il consigliere, l’artefice esperto e l’abile incantatore. 4 Io darò loro dei ragazzi come prìncipi, e dei bambini domineranno su di essi. 5 Il popolo sarà oppresso, uomo da uomo, ciascuno dal suo prossimo; il giovane tratterà con arroganza il vecchio, l’infame contro colui che è onorato. 6 Quando uno prenderà il fratello nella sua casa paterna e gli dirà: "Tu hai un mantello, sii nostro capo, prendi in mano queste rovine", 7 egli, in quel giorno, alzerà la voce, dicendo: "Io non sarò vostro medico, e nella mia casa non c’è né pane né mantello; non fatemi capo del popolo!". 8 Poiché Gerusalemme vacilla e Giuda crolla, perché la loro lingua e le loro opere sono contro l’Eterno, al punto da provocare l’ira del suo sguardo maestoso.
9 L’aspetto del loro volto testimonia contro di loro, pubblicano il loro peccato, come Sodoma, e non lo nascondono. Guai all’anima loro! perché fanno del male a sé stessi. 10 Ditelo che il giusto avrà del bene, perché egli mangerà il frutto delle sue opere! 11 Guai all’empio! il male lo colpirà, perché gli sarà reso quello che le sue mani hanno fatto. 12 Il mio popolo ha per oppressori dei bambini, e lo dominano delle donne. O popolo mio, quelli che ti guidano ti sviano e distruggono il sentiero per cui devi passare! 13 L’Eterno si presenta per discutere la causa, e sta in piedi per giudicare i popoli. 14 L’Eterno entra in giudizio con gli anziani del suo popolo e con i suoi prìncipi: "Voi siete quelli che avete devastato la vigna! Le spoglie del povero sono nelle vostre case! 15 Con quale diritto voi opprimete il mio popolo e pestate la faccia dei poveri?", dice il Signore, l’Eterno degli eserciti.
16 L’Eterno dice ancora: "Poiché le figlie di Sion sono altere, camminano con il collo teso, lanciando sguardi provocanti, camminando a piccoli passi e facendo tintinnare gli anelli dei loro piedi, 17 il Signore colpirà con la tigna il capo alle figlie di Sion, e l’Eterno metterà a nudo le loro vergogne". 18 In quel giorno, il Signore toglierà via il lusso degli anelli dei piedi, delle reti e delle mezzelune; 19 gli orecchini, i braccialetti e i veli; 20 i diademi, le catenelle dei piedi, le cinture, i vasetti di profumo e gli amuleti; 21 gli anelli, i cerchietti da naso; 22 gli abiti da festa, le mantelline, gli scialli e le borse; 23 gli specchi, le camicie finissime, le tiare e le mantiglie. 24 Invece del profumo si avrà marciume; invece della cintura, una corda; invece di riccioli, calvizie; invece di un ampio mantello, un sacco stretto; un marchio di fuoco invece di bellezza. 25 I tuoi uomini cadranno di spada, e i tuoi prodi in battaglia. 26 Le porte di Sion gemeranno e saranno in lutto; tutta desolata, siederà per terra’.
1 Domnul Dumnezeul oștirilor vaIer. 37:21;38:9. lua din Ierusalim și din Iuda orice sprijinLev. 26:26. și orice mijloc de trai, orice izvor de pâine și orice izvor de apă, 2 pe viteaz2 Împ. 24:4. și pe omul de război, pe judecător și pe proroc, pe ghicitor și pe bătrân, 3 pe căpetenia peste cincizeci și pe dregător, pe sfetnic, pe meșteșugarul ales și pe vrăjitorul iscusit. 4 „Le voi da băiețiEcl. 10:16. drept căpetenii", zice Domnul, „și niște copii vor stăpâni peste ei." 5 Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân și omul de nimic, pe cel pus în cinste. 6 Vor merge până acolo încât unul va apuca pe fratele său în casa părintească și-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!" 7 Dar, în aceeași zi, el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneți căpetenie peste popor." 8 Se clatină IerusalimulMica 3:12., se prăbușește Iuda, pentru că vorbele și faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui mărețe. 9 Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor și, ca sodomițiiGen. 13:13;18:20,21;19:5., își dau pe față nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci își pregătesc rele! 10 BineEcl. 8:12. de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căciPs. 128:2. se va bucura de rodul faptelor lui. 11 Vai de cel rău! Lui îi va merge răuPs. 11:6.Ecl. 8:13., căci va culege rodul faptelor lui. 12 Poporul meu este asuprit de niște copiiVers. 4. și-l stăpânesc niște femei! Poporul meu, cârmuitoriiCap. 9:16. tăi te duc în rătăcire, și pustiesc calea pe care umbli! 13 Domnul Se înfățișează la judecatăMica 6:2., stă în picioare ca să judece popoarele. 14 Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său și cu mai-marii lui: „Voi ați mâncat viaCap. 5:7.Mat. 21:33.! Prada luată de la sărac este în casele voastre! 15 Cu ce drept călcațiCap. 58:4.Mica 3:2,3. voi în picioare pe poporul Meu și apăsați pe săraci?", zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 16 Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre și umblă cu gâtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel și zornăiesc cu verigile de la picior, 17 Domnul va pleșuviDeut. 28:27. creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperiCap. 47:2,3.Ier. 13:22.Zah. 3:5. rușinea." 18 În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare și sorișorii și lunișoareleJud. 8:21., 19 cerceii, brățările și maramele, 20 legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare și brâiele, cutiile cu mirosuri și băierile descântate, 21 inelele și verigile de la nas, 22 hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile, 23 oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și maramele ușoare. 24 Și atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuvCap. 22:12.Mica 1:16.; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25 Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi, în luptă. 26 PorțileIer. 14:2.Plâng. 1:4;2:10. fiicei Sionului vor geme și se vor jeli și ea va ședea despuiată pe pământ.